Capitolul VI:In vino veritas.

Cat de netrebnice ne sunt dorintele atunci cand stim ca sufletele oamenilor ne apartin…cat de parsiv este zidul pe care il asezam caramida cu caramida intre noi si ceilalti, cat de ipocrite ne sunt simturile atunci cand depistam urme ale pacatelor pe pielea adversarilor nostri, cat de morbida e suferinta bietelor oase care urla zadarnic din tarana.Iar tarana rasufla provocator catre lume…

Era spre orele serii cand familia Romanov se asezase la cina, impreuna cu toti invitatii de la nunta.Slujnicele imbracate festiv, saltau rochiile si papuceii la fiecare sticla pusa pe masa, si fiecare cavaler de onoare tinea mortis sa se laude cu viitoarele fapte de arme pe care avea sa le dovedeasca in neterminatele lupte cu vecinii kazaci, ori mai marii mosiilor iakute care se laudau cu cate bunuri confiscasera de pe la taranii din regiune in ultimii 2 ani.
Paharele se umpleaua, vazand cu ochii si mai presus de orice, odata cu licorile care e varsau in gatlejuri pline de nesat, crestea de tot atatea ori tensiunea.Daca protocolul cerea ca la masa imperiala sa fie acordata o oarecare tinuta si sa se discute despre fapte de arme si despre arte frumoase, domnisoarele de salon gasisera cu virtute sa abordeze aspecte din viata lor de asternut.Sa le ridiculizeze, si sa le faca cunoscute mai ales tinerilor din partea opusa a mesei, care nu pareau sa conteneasca in a da pe gat licorile, care de care mai ademenitoare.
Una dintre cele mai usuratice domnisoar de salon, Anna Karevna isi lasase o cosita prinsa cu crin, sa alunece lasciv pe unul din sani, jucandu-se cu furculita intre buze, mai mult lingand decat savurand o bucatica de carne de porc, deosebit de bine preparata :
-Ilici, n-ai vrea sa ma ajuti sa inghit friptura ?ii arunca ea niste ocheade unui tanar ca la 23 de ani, cu mustata cafenie.
-Mai poti ?striga o alta voce dintr-un colt destul de indepartat al mesei.
-Parca n-ati sti-o pe Anna.Parca nu stim ce face ea cu bucatele.Deja ma gandesc cu groaza cand vor aduce platourile cu salata de fructe sau compoturile, incepu sa rada o tanara plinuta cu un neg vizibil pe sanul drept, si care vorbise porcos pana in acel moment cu o alta domnisoara de salon care isi exprima dorinta frivola de a regurgita tot ce consumase.
-Ca de exemplu…ce anume, Catrina Dobrinceva ?incepu sa se joace Anna Karevna cu un ac de prins parul din aur.Ce vrei sa insinuezi ?Stiu ca majoritatea si-ar dori sa ma vada cum ling frisca de pe degete si uneori…dintre sani…insa momentul domnilor nu este acum.
-Plus ca e si tarina Alexandra la masa, sopti discret o alta domnisoara care nu parea mai mare de 17 ani, ciupind-o de fund.
Anna tresari fara sa mai poata spune nimic :
-Indrazneata pentru o copila, ii zise grasana de langa.Pun pariu ca Ilici si Yuri ar da oricat sa va poata atinge pe amandoua…sa va stranga si sa va poata linge bucatile de fructe ramase intre sani sau …
-Intre fese, completa sarcastic fata de 16 ani.Anna ii lua mana usor si i-o puse pe unul din sani, in timp ce Catrina Dobriceva indesa in cavitatea bucala, bucata dupa bucata de friptura.
In cele din urma, dorind sa stinga condimentele multiple din friptura de porc, incerca sa bea cu nesat un pahar de vin rubiniu, insa bucatile aproape nemestecate de friptura se dusera valvartej spre gat, in cele din urma, dupa o crispare oarecum porcina si o scuturare exagerata a mandibulei, distinsa domnisoara ragai.
Un miros pestilential parasi propria-i gura, indreptandu-se catre cei din apropierea ei.
-Cateodata, nu strica sa purtam si o batista brodata impregnata cu parfum de vanilie, conchise atractia serii, Anna Karevna, desfacandu-si un pic corsetul.

La patru invitati de ea, Ecaterina privea pe diagonala, incercand sa arate cat de buna iesise friptura de porc, parca dorind sa-i atinga pe nesimtite degetele Jamilei.Sa o simta iarasi, sa o patrunda si sa o aiba inapoi in cada.Bau si ea un pic de vin rosu, insa simti bautura precum ai crede ca tocmai ai dat gata un paharel de smoala topita.Buzele ei lasau a se intrezari crapaturi si un inceput de herpes intr-un colt al gurii.
Tarina, mai mult decat oricand discuta aprins despre momentele cand era mama si despre primii ani de viata ai fiului ei, despre multiplele lui probleme de sanatate si despre dragostea ei neconditionata pentru un fiu trecut de prima tinerete.
Tarul parea insa cel mai rezervat om care se afla la aceasta cina intesata de picanterii, incercand sa vada prin ceilalti, sa despice trupurile in doua si sa digere in locul lor mancarea.Se vedea ca aceasta mancare nu ii pria, insa nu avea sa lase sa se vada acest lucru.Fiul sau se insurase in acea zi si nimeni in lume n-avea sa-i strice buna-dispozitia tareviciului.
Alexei se afla printre putinii barbati care nu gustase din bautura si printre putinii care nu discuta aprins despre fapte de vitejie ori confiscari de hectare.
Parea transpus intr-o lume a lui, in care putinul reprezenta perfectiunea, unde niciodata nu exista prea-tarziul, ori unde impacarea cu sinele era un princpiu fondator.
Avea langa el o femeie deosebit de tanara si de frumoasa, cum putine vazuse pana in acel moment vreo curte europeana.Avea sa-i ofere totul acestei femei minunate si avea sa o invete sa-l iubeasca, insa asa cum le spusese si Mitropolitul Ruslan, atunci cnd le asezase pe degete, verighetele… »totul era menit pentru a veni in timp ».

Jamila, imbracata in rochia de mireasa, inca cu o parte din voal pe cap, impartea cate un zambet fiecarei persoane care acorda un interes sporit aliurei ei.Stia ca este o straina.Stia ca nu va fi niciodata ca ei si nu va putea fi pe placul oricui vreme indelungata, oricat de nobila era socotita.
Vorbele impulsionau cel mai mult si de multe ori, tot vorbele fac foarte mult rau, insa vorbele fara fapte nu au o putere demna de luat in considerare.
Jamila nu era genul de femeie care sa vorbeasca foarte mult, dar nu era de fel nici macar o taciturna.Aceasta seara era una decisiva.Era un rol care trebuia dus la bun sfarsit.Stia ca in timpul valsului vienez din acea seara, Adevarul urlase mai tare decat niciodaya si simtise nevoia sa-i ofere chiar in acea clipa ofranda meritata.
Insa nu o facuse atunci.Stia insa ca prada era deosebit de vulnerabila ACUM, AICI, MOMENTUL ASTEPTAT SOSISE.Jamila inchise ochii pentru cateva secunde si se vazu singura in mijlocul unei campii unde o furtuna de praf ameninta o localitate.Auzea strigate, glasuri de animale, mame care isi chemau copii in casa, glasuri de copii batuti.Deschise ochii si vazu o doamna trecuta de patruzeci si cinci de ani care discuta cu un aer interesat despre arta neoclasica si se vroia genul de femeie din inalta societate cu veleitati artistice, care calatorise prin tarile Apusului.Incerca sa-i etaleze cat mai multe cunostinte unui barbat foarte elegant, cu un ochi de sticla, despre care Jamila avea sa afle ca il cheaa Vladimir Dorisov.
Jamila intelegea acum ca aceasta adunatura, era una de convenienta si fiecare discuta niste subiecte care erau alese la intamplare pentru a »umple seara », era un prilej pentru atatea femei tinere de a fi « vazute » si o oportunitate pentru toti barbatii de a agata, ori de a satiriza subiecte deocheate.
Oamenilor le placea asta si o faceau cu daruire, se legau de fapte aparent banale, pe care le mitizau si le transpuneau intr-o aura de inedit.Subiecte ce se nasc intr-o ora si mor in zori.
Temelia acestor discutii era nascuta din prejudecata si compromis, nimic constructiv si totusi hilar.Conta ca se distrasera o seara si ca participasera la o casatorie de pomina.
Chipul sotului sau, trada mina omului care mai asistase la asemenea mese spoite, cu oameni ipocriti.Pentru Jamila era prima oara, era o sansa unica de a sonda aspiratiile acestei gloate de capete nobile care erau amatoare de balaceala gratuita in propria tarana.
In timpul valsului, barbatul ce o tinea de mana era acela care era dispus sa dea totul pentru ea, care se insurase cu ea pentru a ii oferi in dar toata lumea.Si totusi, ea vroia o parte din ea…isi vroia locurile copilariei inapoi si parintii.
Alexei nu i le putea oferi.Alexei isi batuse joc de dorintele ei si o mintise…el nu-i putea oferi totul.O mintise, isi batuse joc de credinta ei si de firea ei.
Nu ii putea oferi totul !NU !NU !Era o minciuna.De ce parintii ei nu erau acum cu ea in timpul dansului ?De ce se ascunsesera de ea ?Cine ii furase ?
Alexei parea transfigurat si incerca sa o sarute pe Jamila, asa cum isi dorise pe tot parcursul zilei sa o faca, sa-i patrunda cu limba calda toata cavitatea bucala, iar ea sa-i linga degetele.Dar schitand un zambet, pe care el il intelese ca fiind unul fals, Jamila lua o mina oarecum crispata, si la o examinare mai atenta inexpresiva.Aceste mine sunt deseori adoptate de asiatici, cand nu vor sa transmita nimic, si totusi sa cunoasca prin proprii tai ochi.Ea nu era o femeie din lumea sotului ei, ea nu era Anna Karevna , nici Catrina Dobriceva.Era Jamila.O taranca incarcata de un misticism rar intalnit in Apus, dar deseori manifestat in stepele uitate de oameni si vreme ale Asiei Centrale.
Aceasta femeie ii dadea de inteles ca nu vroia un sarut acum, ci o intreaga noapte…o noapte care se vroia doar a lor.Si avea sa faca noaptea sa fie doar a lor.
Ploaia despica cerul negru, iar apa incepu sa se pravaleasca peste Palatul de Iarna.Ropotul improsca cu apa murdara geamurile maretei locuinte imperiale, iar servitorii incepura sa se impacienteze si sa se imparta care pe unde ajungea mai repede sa fixeze bine obloanele si sa inchida ferestrele masive, astfel incat covoarele sa nu fie udate.O servitoare cazu in genunchi, impleticindu-se in propria rochie cernita, incercand sa fie printre primele care aveau sa inchida geamul.
Rasetele si glasurile rasunatoare din Sala de Oaspeti fura intrerupte la primul tunet, ir primul fulger facu luminile candelabrelor impunatoare sa palpaie.Mesenii erau prea imbatati de diversele licori, astfel incat sa poata sesiza aceste schimbari bruste.N-avea a face.Bautura mai era si bautura avea menirea de a curge.Femei erau destule.Pe atat de multi barbati care vroiau sa uite de constrangeri si sa se simta bine.

Undeva in Sankt petersburg, in mahalaua pescarilor, foarte aproape de malurile Nevei, ploaia transformase ulitele in noroaie, iar in unele curti, caini nemancati de oeste doua zile, urlau la luna ascunsa de nori, scaldandu-se in noroaie.
Opaitele asezate pe mese adunau in jurul lor ori betivanii eterni ai strazilor, ori dame de consum in asteptarea unor clienti dornici de niste servicii ieftine de cateva ore.Clientii stiau ca aveau sa mai revina.
In curtea unei astfel de femei, locuia Tamara, o femeie de 26 de ani, care era cea care cusea textilele rupte din camerele Palatului de Iarna, de la sosete si broderii, la cearceafuri si servetele de ornament.Primea un salariu din care ea spunea ca se putea intretine, hranind cele doua copile pe care le luase de crescut.Emilia si Nastashenka.Mama Nastea, mama ei, se ocupa in general de Emilia, o copila de 9 ani care invata la scoala aflata la trei stradute de casa bunicii.Ea nu stia ca parintii ei natuali o parasisera atunci cand nu avea decat patru zile, si ca Tamara o adoptase, cand si ea la randul ei avea doar 16 ani.
Tamara o invatase pe Emilia ca tatal lor natural este mort, ca fetita cealalta este sora ei mai mica, si ca mama Nastea este bunica lor.Tamara nu le oferise paradisul, insa dorea sa-i cultive cel putin fiicei mai mari aerul independent.In realitate, Tamara fusese violata de catre propriul bunic la doar 13 ani.Avea sa rezulte un copil, pe care mama Nastea a avut grija ca fiica ei sa-l piarda.Cum putea un copil la 13 ani sa aiba grija de un alt copil ?
Din acea clipa, avea sa-l rooage pe Dumnezeu si pe Maica Minunilor sa o ierte ca si-a impins fiica sa savarseasca un asemenea pacat.
Insa Tamara decisese sa nu mai vorbeasca vreodata despre acel moment.Candva i-a propus mamei sale ca vrea sa adopte o fetita, lucru pe care l-a si facut.Emilia avea sa-i aduca fericirea pe care viata nu i-a oferit-o.Se bucura ca avea posibilitatea de a lucra la Casa Imperiala, chiar si ca sluga.Isi castiga cinstit existenta, muncea sase zile, de dimineata pana seara.
Mama Nastea hotarase sa aiba grija de fiica cea mare, intrucat Tamara avea in grija cealalta fetita.Nastashenka fusese adoptata la opt luni.A fost gasita in port, intr-o cutie.Era degerata, si inima aproape ii mai batea.Curand, Tamara a descoperit ca fetita avea foarte multe probleme de sanatate.Si ii trebuia ingrijire.Mama Nastea purta din momentul adoptiei celei de-a doua fetite, durerea mamei care-si vede fiica toropita de durere, si o nepoata, un suflet nevinovat aspru pedepsita de boala.Nastashenka nu putea vorbi, statea doar in pat si uneori plangea, alteori te fixa cu privirea blajina, uneori bea singura lapte pe care bunica sau sora ei i-l oferea cu lingurita.
Alteori, vomita bucatile de biscuite cu iaurt, sau marul si morcovul dat pe razatoare.
Emilia intelegea ca sora ei mai kica de aproape de sase ani, nu era ca ea, si nu se putea juca cu ea si cu colegele de clasele primare.Emilia intelegea doar partial durerea Tamarei.
La varsta de 26 de ani, Tamara era o femeie tnara imbatranita de vreme.De peste cinci ani, ea isi impartea viata intre Palatul Imperial si umila ei camera unde statea cu chirie.Luase aceasta decizie pentru a ii ofei camera sa, Emiliei si pentru a o mai scutia pe Mama Nastea de niste cheltuieli.O mai ajuta atunci cand femeia ii facea pomana sotului ei decedat cand Tamara era inca sugara.
La patru ani de la adoptia micutei Nastashenka, Tamara a aflat ca era copilul din flori a uneia dintre damele de companie cu care impartea curtea.Matroana acestui bordel aflat in mahala, ii oferise sansa de a plati o chirie mai mica pentru camera ei.Emilia insa, locuia cu bunica, intr-un cartier mai central al Petersburgului, insa zi e zi venea cu mama Nastea sa stea la capul surorii ei aspru pedepsite de boala.
In acea seara insa, Tamara aprinsese candela.Se rugase de trei saptamani la Maica Durerilor sa nu i-o ia pe fata ei, si sa i-o lase,Ii promisese lui Dumnezeu ca daca ii va lasa copila, ea se va duce la manastire.
Insa Nastashenka se simtea deosebit de rau in acea seara, iar la capatul ei venise si mama Nastea impreuna cu cele trei surori ale ei, Krasimirna, Mascha, Feodosia si Arinda.Impreuna se rugau la divintate sa nu le ia pe sufletul lor cel mai drag.
Insa tristetea lor avea sa fie inghitita in sughituri de ploaia de afara.Lacrimile care curgeau pe obrajii Tamarei si ai celorlalte femei imbracate in negru, se reflectau in vremea de afara, aceleasi lacrimi care biciuiau hradina Palatului de Iarna.
Jamila era deja in bratele sotului ei, urcand atent, pas cu pas scarile pentru a ajunge in camera pregatita pentru ei.Avea sa ii multumeasca tarinei Alexandra ca ii scuzase pentru retragere si ca luase initiativa de a continua cina si petrecerea in acea seara, chiar daca un val de hohote vulgare de ras cutremurara incaperea.
-Au treaba mirii…au treaba, rasunau voci de barbati.
-Vrem si noi sa auzim.Cand o regulezi pe mireasa…adauga vocea pitigaiata a Annei Karevna.
-Ba sa ne arati prosopul.
-Oare cum fac astea …asiaticele ?replica vocea baritonala a unui barbat mai in varsta care privea admirator la sanii ce se revarsau din corset ai Catrinei Dobriceva.Tocmai adusesera o alta friptua la masa, chiar una de curcan.
Urcand treptele, Jamila il lua de grumaz pe sotul ei si-l saruta.Limba ei ii patrunse adanc gura, simtindu-i saliva si apoi isi cobori limba chiar in momentul cand el deschise cu grija usa camerei, lingandu-l sub barbie.
El gemu de placere si o arunca pe pat pe femeia lui.Jamila, aruncand jos, pe covor, vall de mireasa, ii zise :
-In seara asta vom juca un joc.Eu sunt curtezana.Tu esti clientul meu.Vreau sa ma domini.
-Dupa cum iti e dorinta.Numai ca n-as fi de parere ca sa te pretezi la statutul unei curtezane.O sotie de tarevici nu poate fi o ultima femeie.
-Nimeni nu a zis asta, insa ar fi mai interesant daca ai vedea si cum poate degenera o sotie de barbat nobil intr-o femeie de consum.
-Fie dupa voia ta, incuviinta el, strangand-o in brate, in timp ce ea ii desfacu cureaua si ii dadu jos pantalonii.
Alexei simti cum toata caldura coprului iese din imbracaminte, cum din camasa se simtea un miros acru de transpiratie si cum o limba calda ii feleaza membrul.Observa la cateva fractiuni de secunda, capul sotiei sale miscandu-se provocator, sugandu-i membrul.
Alexei isi dadu jos camasa, si de-abia reusi sa se intinda pana la noptiera pentru a lua un pahar din cristal pentru a turna vin rosu.
-Nu acum, dragul meu.Inca nu a venit timpul.
Fiara din ea dorea sa sfasie carnea si sa o imparta in bucati.Nimeni nu o mai putea opri din nestavilita dorinta de a simti angele in propria gura si lacomia de a vedea invins inamicul princpial al compromiterii propriei tinereti.
Adevarul isi facea loc in inima ei cu cat inainta mai adanc in sufletul animalului-totem pe care isi dorea sa-l sacrifice astfel incat zeul timpului sa-i ofere rabdarea si binecuvantarea sa.
Barbatul din fata ei se clatina de placere si pentru cateva momente avu senzatia ca in gura simte gustul lichidului preseminal care ii aluneca cu o densitate speciala pe trahee.Il culca pe pat, se juca cu parul lui de pe piept si incepu sa-l loveasca.Simtea cum fiara pune stapanire pe ea, cu cat ea incerca sa fie dominata.
El se vedea patruns de farmecul tinerei care avea sa se comporte ca o femeie comuna de lume, asezandu-se cu vaginul in fata cavitatii lui bucale, amagindu-l, varsandu-si un pic din vinul cel bun pe clitoris, dandu-i sa bea, sa linga, sa o framante pentru ceasuri.
El incerca sa bea minunata licoare si sa isi plimbe degetele pline de vin pe coapsele ei.Parul negru lucios care-i dadea in ochi, ii dadea o mina ciudata Jamilei, intr-adevar aceea a unei femei salbatice care se supune si supune la randul ei barbatul de langa ea pe care vrea sa-l duca in lumea placerii maxime.
Dorinta se putea citi in ochii lui si dintr-o miscare, incepu sa se infrupte din trupul femeii-fiara, muscandu-i sanii, framantandu-i soldurile fierbinti, asezand-o pe pat, si tinad-o de maini, incepu sa o linga dupa ureche in timp ce membrul lui intarit ii strapunse anusul.Membrul aluneca destul de bine, avand in vedere calitatea uleiului de peste cu parfum de levantica cu care o unsese pe femeia ce dorea sa i se daruiasca.
Cu foalele rochiei de mireasa in vine, Jamila lua o panza si se acoperi dupa ce sotul ei dori sa o patrunda vaginal.
-Nu acum, dragul meu.Asteapta putin.Vreau sa aduc un pahar sa sarbatorim aceasta seara de neuitat.Iti multumesc pentru aceasta.
-Stii ca aceasta seara iti este dedicata, zise el rasufland si gafaind, plecandu-se la marginea patului, infasurat in cearceaf.

Jamila il privi cum statea in pat sorbind-o din ochi, si se duse in baie sa isi dea jos restul rochiei de mireasa si sa se parfumeze.Cugeta cateva secunde, se gandi la barbatul naiv pe care-l avea in pat.Se gandi la copilaria furata si la parintii care erau uitati intr-un capat de stepa, acolo unde nimeni nu o privea ca pe o straina, acolo unde era sange din sangele poporului sau.
Fiara dorea sange si stia ca va castiga lumea intreaga daca va oferi jertfa dorita Adevarului.Istoria de cele mai multe ori desi isi cauta implinirea in contingent, cauta cai cat mai complice pentru a-si determina oamenii sa actioneze intr-un fel sau in altul.

Barbatul ei se misca dintr-un capat in celalalt al patului atunci can lua decizia sa scoata un pliculet cu un prag alb pe care il freca intre degete.Cu satisfactie.Ochii ei scaparau.
Iesi goala din baie, cu fata ravasita si cu parul despletit atarnandu-i peste chip si sani, intorcandu-se catre paharul de vin pe care si-l plimba deasupra vaginului, si pe care incerca sa-l mangaie provocator, plimbandu-l peste fese, siin cele din urma, cu ultima zvacnire ucigasa, cufundandus-i degetele in el, frecandu-le deosebit de bine de peretii lui, astfel incatvinul rosu se facu rzoiu pentru o secunda, ca apoi sa dispara in profunzimea unui rosu rubiniu, pacatos.
Varsa un strop din licoarea pasiunii pe buric, iar apoi se alatura sotului ei in pat, plimbandu-i pe burta paharul si oferindu-i sa bea cu nesat.
Nu avu nicio remuscare atunci cand el cu o privire fixa dadu pe gat si ultima picatura din blestemata licoare.Aruncandu-i paharul din mana, femeia-fiara ii lua membrul intre palme, i-l freca scotand niste sunete ce tradau o salbaticie in stare pura, ca mai apoi sa il lase sa i-l infiga in interiorul fiintei sale.
Jamila tresari pentru cateva momente, ca mai apoi sa geama de placere.Dorea ca acest barbat sa o simta, sa o domine, sa o framante.
Toropiti de placere, corpurile lor frematau, jocul carnii se despica cand mai amplu, cand mai adanc, carnea ei tremura atunci cand sotul ei o zguduia cu atata incredere.Stia ca momentul sosise, si tipa nu atat de placere, cat din satisfactia sentimentului de a invinge.Era victorioasa, carnea se prabusea in fata ei, insa ea ramanea singura in mijlocul campiilor, caii stepei alergau in jurul ei, rascolind praful.
Copii si mame insarcinate venisera in jurul ei sa ii sarute fruntea transpirata.
Cand isi dadu parul pe spate, il vazu pe tarevici cum se crispeaza, dandu-si in acelasi moment seama ca el , si nimeni altul avea secundele inumarate.
Luandu-i mainile care se raceau odata cu incercarile lui de a respira, i le aseza pe sfarcurile ei si ii saruta varful degetelor, sugandu-i un deget cu putere.Atunci simti, samanta lui fierbinte, invadandu-i vaginul.Atunci auzi ultima sa horcaiala, ochii de un verde intens, fixand-o si incordandu-si spatele.Cu ultimele sfortari, Alexei o rpinse de degete, simtind cum o fierbinteala cumplita ii cuprinde organele interne, improscand-o cu un val de sange pe care il expectora.
Jamila, cuprinsa de o stare de greata si teama, se lasa in genunchi si se aseza dupa perdea.Stropii de ploaie reci si grei improscau cu sictir geamurile camerei in care cei doi isi unisera corpurile vreme de doua ceasuri, simtind trupul sau cum lasa urme pe geam.
Alexei se mai zvarcoli de trei ori, sangele tasnindu-i pe gura si pe urechi, improscand panzele din jur, fixand-o ca o imputare cu ochii mari si clari.Lacrimand, se lasa prada durerii crunte si crispat , cu mainile impreunate, prea reci pentru a fi incalzite, cu fruntea plina de broboean de sudoare, cu parul intinat de licoarea pacatului, cazu, parca incercand sa o tina de mijloc pe femeia care i se daruise.
Facuse sex doua ceasuri cu cea mai scumpa curtezana din cate cunoscuse tot neamul sau pana acum si ii platise cu pretul maxim.Acum Jamila era din nou fata lui Tei-Uin si al lui Set.Era o tanara care era speriata si vroia protectie, care se speria de tunetele de afara si care tremura.
Cadavrul barbatului din fata ei zacea intr-o balta de sange, pe care ea nu il mai cunosuse pana acum.Zacea in uitare, caci nu ucisese prin el un tarevici, ci un intre sir de tari.Rusia avea sa ramana stearpa pe vecie.
Tarul Nikolai avea sa primeasca dimineata cea mai mare lovitura pe care avea sa i-o fi dat vreodata istoria, insa pana in zori, ea trebuia sa scape.Trebuia sa se strecoare in afara acestui lacas al tenebrelor.Adevarul acum era una cu fiinta ei, iar neamul ei fusese razbunat.
Plina de sange, cu parul ravasit, cu o camasa sifonata pe ea si cu o patura plina de vin cu urmele clare ale sangelui albastru pe fata, tanara de 18 ani se indrepta catre coridorul ce dadea spre gardina de Vest, acolo unde isi au camerele slugile si servitorii.
Simtea inca samanta lui in interiorul ei, simtea ca urmele unei nopti deocheate nu s-au dus inca,Era spre orele 3 si jumatate ale diminetii, cand de-abia reusi sa iasa din camera, imbracata cu ce apucase, aratand mai degraba a cersetoare, decat e sotie de tarevici.
Jamila parasea pentru ultima data cea mai nobila familie in care avea sa i se fi dat vreodata a trai.Ea refuzase, oprimase aceasta sansa si acum se indrepta catre drumul dezndaejdii, insa era multumita ca era eroina neamului ei.
Furtul se pedepeseste cu furt.O copilarie furata a fost rascumparata cu viata unui fiu al unui neam nobil.Frica si tristetea avea sa puna stapanire pe dinastia Romanov, insa deocamdata nu-i pasa decat sa se vada in afara acestei rezidente nenorocite si sa reuseasca sa plece pana dimineata din orasul degenerarii naturii umane.Natura umana cauta adevarul, adevarul o mistuia, dar adevarul statea in vin.In cer, zeii ce detineau Adevrul Absolut jubilau devorand ofranda oferita de femeia neamului parasit.
Ploaia se repezea si mai inversunat peste curtea Palatului de Iarna, sfatecand fumul primului ceas al diminetii, lasand intunericul sa domine inca cerul.

Iar tarana rasufla provocator catre lume…Iar o noua lume se naste din greselile alteia.


NB:o cheie de interpretare a capitolelor ce vor veni, cat si a mesajului ce se desprinde din roman, o puteti gasi in piesa de mai jos.