Povestea Jamilei

Capitolul XII-Spre Lumea cea Nouă

2011-11-20T20:10:00.000-08:00

Vorbele din bătrâni sunt cele care dau glas trecutului și-i lasă prezentului alegerea de a învăța și de a se forma conform datinilor.Vorbele din vechime sunt cele care mereu vor împunge civilizațiile prezentului, ele vor avea greutatea imensă purtată de titani de la Începuturi, greutatea Lumii întregi...o lume de ofuri, de vaiete și deznădejdi peste care toamna așterne bruma.
În satul în care crescuse, pe vremea în care era doar o copilă, era un vraci care mereu le spunea sătenilor că Legile Cerului vorbesc despre Timp iar ele se schimbă conform unor judecăți ce depășesc știința omului de rând.Conform acelor judecăți superioare, avea să cadă ploaia dincolo de Altai, orezul avea să încolțească în văi iar peștii aveau să revină în lacurile de acum două primăveri hrănind deopotrivă guri de copii și guri de bătrâni.Nu era foamete și nu era nicicum amar.
Viața își avea rostul ei, tihna și monotonia își dădeau de multe ori mâna într-un marasm al continuității pe baza căreia orice comunitate s-a format de-a lungul vremurilor.
Copiii cântau seara în cor și de multe ori Mama era cea care aduna bucățile de lut de pe jos atunci când mezinul sau mezina spărgea câte un bol.
Jamila nu avea frați sau surori dar își amintea că tatăl ei o bătuse atunci când spărsese un bol de lut în care bunica ei mânca orez de obicei.Plânsese vreme de câteva ore în colțul mesei de lemn,cu obrajii înroșiți și calzi, gândind că nu a fost drept.De ce Ea?De ce a fost plesnită peste față?De ce bătuse cu bolul de lut în masă preț de atâtea minute?Mama nu avea să o bată.Niciodată.
Avea să înțeleagă pe parcursul propriei călătorii prin viață că multe dintre întrebări, rămân fără răspuns.Acum simțea același lucru, era părăsită de cei dragi, departe de Lumea în care se formase, Lumea pe care o îmbrățișase din momentul în care aerul fetid îi străpunse plămânii, în același moment în care părăsise pântecele mamei.Simța izolarea, plecarea către depărtările despre care mulți dinte semenii ei nici măcar nu auziseră.
Vorbele din bătrâni încetau să mai ajungă la inima ei.Aveau să se macine și să se sfărâme precum cioburile bolului de lut pe care copilul din Ea le împrăștiase pe jos.Jocul se încheiase.

*

Pavliusha dormea într-un colț rezemat cu capul de tatăl său, în timp ce unul din cei doi bătrâni din față încă o țintea cu un ochi deshis drept în față.Câteva minute mai târziu, Jamila își dădu seama că bătrânul dormea dar că pleoapa ochiului drept nu mai avea flexibilitate.
Încotro mergea?Care era destinația acestui vapor?Câte zile aveau să meargă și cât de departe era Lumea cea Nouă?
Imaginea Nastașenkăi îi apăru din nou în fața ochilor, copilul cu privirea pierdută, cu buzele arse încercând să se agațe de un fir de viață, Motea cu capul plecat în podea, icoana Maicii Durerilor pe masă..candela aprinsă veghea Drumul sufletului către lumea morților.Tamara părea să fi părăsit această lume, prăbușită la pământ.Apoi, Feodosia...nu îi spusee încotro avea să meargă și de ce.Bătrâna se uita încă la vaporul care părăsea portul, la toți acei oameni care plecau să vizitze sau să se stabilească în Lumea Nouă, atât de apropiată din câte știa ea și atât de diferită, gândind că această tânără venită peste noapte în ograda lor, oriunde va merge, cât timp va merge, îi va fi mai bine.Feodosia rămăsese în Orașul Morții, peste care stoluri de corbi așteptau cadavrele.Iar hrana avea să vină curând, odată cu prima zăpadă.
Tulburată de visul de mai înainte, Jamila căuta să înțeleagă unele lucruri, căuta să își explice propriile trăiri.Calul în flăcări care necheza era mai viu ca niciodată, acolo în adâncul sufletului său.Cartea vieții rămăsese fără paginile trecutului, acela care abundau în vorbe din vechime, vorbe pe care însă acum nu le mai auzea.
Auzea balansul vaporului, putea simti vibratiile podelei din lemn sub impulsul pasilor celor care nu reusisera sa adoarma.Un domn ca la 40 de ani isi fuma tigarea linistit pe coridor tinand in mana stanga o scrumiera despre care ai fi crezut la o prima vedere ca este suspendata in aer.
Vasul se inclina cand intr-o parte, cand in cealalta, sporind starea de greata produsa de raul de mare.
Jamila simti nevoia sa iasa pe cordior, sprijinindu-se cu mana stanga de usa.Simti pentru cateva clipe cum ramane fara aer.Imagini
Feodosia era din nou acolo...o putea vedea, ochii mari si blanzi ai batranei care o condusese pana in port.
Acum putea auzi valurile care se spargeau cu un zgomot metalic de vapor.Mirosea altfel.Nu isi amintea sa mai fi simtit vreodata cest miros, atat de strain, atat de ciudat si in acelasi timp atat de placut.
Mirosea a frunze putrede si a toamna.
Un tanar statea cu sapca in mana, rezemat cu spatele de un perete al coridorului.Se uita cumva cu pofta la tigarea barbatului care nici macar nu isi intoarse privirea atunci cand tanara se impiedica la 1 metru in fata lui.
Jamila era obisnuita cu ignoranta strainilor si nu i se mai parea ciudat atunci cand in momente neprielnice nimenui nu-i parea sa-i pese cu adevarat.
Ignoranta ii aratase o cale.O cale noua.Aceea a Lumii celei Noi in care era gata sa paseasca.
Isi intoarse capul iar Pavliusha dormea inca cu capul sprijinit de tatal sau care atipise si el in primele ore ale diminetii.Unul dintre cei doi batrani sforaia iar din cand in cand vuietul valurilor intrerupea linistea mormantala a coridorului.
Jamila se uita pe fereastra.Era inca noapte iar o luna noua lumina undeva departe deasupra unui vartej de umbre, care pareau valuri dar care nu erau valuri, care pareau munti dar Jamila era prea obosita pentru a se asigura de veridicitatea a ceea ce tocmai vedea.Pentru prima oara in acea noapte nu simti frigul.Isi aminti doar ca e departe de casa si ca nu exista cale inapoi.

Capitolul XI: Visul

2011-08-27T18:47:00.000-07:00

"De unde-şi are raiul -
lumina? - Ştiu: Îl luminează iadul
cu flăcările lui!"

(Lucian Blaga, poet român)

Dar nici nu putu măcar să se odihnească în compartimentul în care se afla de aproape două ore.Pavliusha o privea cu aceeași ură și Jamila putu intui faptul că băiețelul ar fi scuipat-o încă o dată chiar în momentul în care tatăl ar fi ieșit din compartiment să-și facă nevoile.Ochii mari și în același timp nevinovați o ținteau cu pizmă din celălalt capăt al compartimentului, iar la un moment dat avu impresia că toți cei aflați în proximitatea ei aveau să-i reproșeze câte ceva.Nu se simțea precum o martiră de pe la începuturile creștinătății, dar își căuta singură Crucea pe care o pierduse chiar atunci când sângele începuse să curgă.
În imagine îi apăru din nou tânăra Tamara ridicându-și mâinile către cer.Imaginea femeii care cere îndurare și milă de la o judecată aflată mai presus de pătura deasă de nori era înduioșătoare.Dar nu și pentru Jamila.Nu.Ea nu mai putea simți nici ură, nici iubire, nici milă, nici repulsie.Dar stigmatele memoriei sale rămăseseră vii, ori de câte ori închidea ochii reiterând imagini din zilele trcute.
Tamara se afla în genunchi implorând-o pe Maica Durerilor să-i dea înapoi copila pe care o crescuse din fașă.De ce i-a luat-o Dumnezeu?Și unde a dus-o?
Strigătele femeii străpungeau toate culoarele întunecate ale minții Jamilei, minte prin care lumina a refuzat să se mai refugieze, uneori tresărind sub impulsul propriilor orori venite din inconștient.
Deodată se făcu lumină, ziua cea nouă se ridică glorioasă peste ape și învinse moartea.Era bătrână și vedea valurile cum vin cu nesaț către țărmul abrupt.Avea pielea rece, zbârcită, dar sângele cald o făcea să se simtă încă fiica iubită a familiei.Dar nu, ea era bătrână, vedea totul cu ochii minții Feodosiei.Era îmbrătă în alb, iar la ea în curte mirosea a supă de pește, o oală plină cu pești de diverse mărimi, fierbând în spatele curții.Găini și pui ieșiți din ouă de câteva săptămâni îi treceau pe sub picioare bătrânei.Un câine lătra nedumerit la un grup de pescari care mergeau către oraș.Feodosia își aminti că și Vasili al ei venea de la pescuit când era ânăr, dar mai gustoasă era supa de pește pe vremea când îi gătea bărbatului ei, decât acum, când la masă mai venea câte o nepoată sau strănepoată și nelipsite pisici tărcate care își ridicau cozile la fiecare clinchet al polonicului pe suprafața farfuriilor de porțelan.
Cocoșul stătea sus pe gard și cânta slava duhului pământean.Căci Duhul Sfânt nu mai mergea deasupra apelor ca la Începuturi, ci se pogorâse pe Pământ și căuta jertfă.
Și acum îl zărea undeva pe Motea, cu lampa de gaz în mâna stângă și cu un boț de zahăr în cealaltă mână, răsfățând-o pe odrasla sa preaiubită, Polina.Când ea intră în grajd, Polina necheză și ca și când ar vesti imanența unui duh rău, începu să bată din copită, în ochii animalului citindu-se groaza și teama și frica de ceva necurat.Intuind un potențial pericol, Polina îl dărâmă pe Motea care căzu la pământ neînțelegând reacția iepei.Odată cu el, se răsturnă și lampa de gaz,pe cre o ținuse până la acel moment în mână, aprinzând un mănunchi de paie.Curând și cal și stăpân aveau să fie înconjurați de jerbe luminoase de foc, care păreau niște oglinzi incandescente ca niște ferestre deschise către Iad, acolo unde patima și caznele domnesc.
Limbi de foc se cățărau pe pereții din lemn ai grajdului, mistuindu-i bucățică cu bucățică, lăsând în urmă văpaie luminoasă.Iapa, cuprinsă de groază, ca orice ființă în fața morții, invocă mila cerească, nechezând, încercând să rupă frâiele în care era ținută, odată cu ea începând să necheze alte suflete, care împreună cu ea, se luptau să rupă frâiele acestei lumi mârșave.
Dar, o, iată, omul, viul, insul, cum se agață de un fir de viață în necurpinsul haotic al sfârșitului.Dincolo de pereții cuprinși de flăcări ai grajdului nu mai exista Lumea.Era doar lumina.LUMINA despre are îi vorbea Ruslan lui Motea, Lumina cea fără de sfârși care avea să le strălucească lor și care le strălucise lui și tinerei Liuba atunci când se aveau unul pe celălalt în uitatul cătun din provincia khantilor.Cât de vii au fost toate aceste amintiri în tot acest timp și câtă viață prind ele chiar acum în clipa morții celei pământești, căci lung ete Drumul către Lumea celor Drepți.Tot e rămâne în urmă sunt doar lacrimi care se vor spăla în timp, amintiri și cenușă.
Jamila nu putea simți nici durerea cărnii mistuite de flăcări, nici sentimentul nimicniciei, nici groaza, frica animalului și a omului de sfârșit.Motea, bărbatul care îi salvase viața, se stingea acum în fața ei, la câțiva metri de ea, dar iată, nu îl putea vedea pe propriul ei salvator.Focul se întețea între ea și bătrân, o perdea de foc îi arăta calea către o lume la care nu avea acces.Nu acum.
Dar ce cumplit este sfârșitul în flăcări, câtă spaimă și cât chin îi este dat să treacă muritorului, Adamului zilelor celor din urmă, trupului care e țărână.Mirosul de lemn ars intra în lumea celor vii.
Jamila se simți neputincioasă în simțire, nu putea simți milă, nici durere, nu putea înțelege aceste clipe, ultima imagine care îi rămase în minte, fiind ohii mari ai iepei cuprinsă pe jumătate de cercuri luminoase de foc, ultimele nechezături ale fiicei acestui bărbat mutilat de suferință.
Alături de ea, își dădeau duhul frații ei cu care împărțise fân iarna și iarba câmpului, iarba gustoasă și plină de rouă în luna mai.Iar la rândul ei, Polina, în ultimele sale clipe o privea cu aceeași ură cu care o privea...își amintea să o mai fi privit cineva cu atâta dușmănie, da, dar nu își amintea exact ce sau mai exact cine ar fi putut-o privi la fel de repulsiv.Era departe de căldura grajdului care acum era o torță incandescentă care ridica un fum gros ca o trombă de cenușă către cerul nopții.În aer persista miasma putreziciunii, peste care se înălța un stâlp uriaș de cenușă care aducea cu o cale către transcendent, despre care vorbeau gânditorii din vechime.Un drum sigur și drept către Lumea celor Drepți și fără de prhană.
Iar acum știa.
Era într-un compartiment cu niște oameni pe care nu îi cunoștea și cu care nu avea nimic de împrățit, iar în celălalt colț al compartimentului stătea un băiețel care părea s aibă cel mult opt ani, sau poate nouă, care o privea cu pizmă.Iar alături stătea un bărbat roșcovan cu barbă roșie, bine legat, cu trăsături bine conturate dar cu mâini deosebit de fine, semn că era om învățat și nu cunoscuse munca brută, iar acum își ridică privirea din cartea pe care o citea și se uita la ea, dar spre deosebire de băiatul de lângă el, bărbatul o privea cu dorință.
Dar ea n-avea să fie a lui.Nu acum și nu aici.
Peste câteva secunde, Jamila își dădu seama că oamenii pe care îi văzuse înainte să întâlnească din nou privirea piezișă a băiețelului, fuseseră în imaginația ei.Visase.
Soarele era către amiază și la fereastra compartimentului care începuse să fie ușor înclinat ca într-un leagăn de către valuri, un pescăruș cu o jumătate de hamsie apăru.Pasărea ingurgită rapid jumătatea de pește, după care își luă zborul spre soare, alăturându-se unui grup sonor de pescăuși care supravegheau atent întinderea mării.
Jamila simți pentru câteva clipe o liniște nefirească în propriul trup, liniște neașteptată.
Dar iapa încă mai necheza cuprinsă de flăcări, în adâncurile reci ale inconștientului său.

Capitolul X: Departe de tot și de toate

2011-06-17T13:46:00.000-07:00

"Quantam seva irae in animae coelestae..."(Câtă ură poate fi în sufletele cerești?)-Illiada

În vremuri de restriște, harul divin se retrage din lume, lăsând în urmă răni și deznădejdi, vise frânte și cenuși, pene de prepeliță și inimi bătânde, inimi asuprite, inimi care au uitat să ceară.Căci Dumnezeul lui Sion este Dumnezeul Mântuirii, Dumnezeul călătoriei și al drumeților pe Calea Vieții, Unul singur care trasează Căile cunoașterii și necunoașterii.

Jamila părea frântă după aproape o noapte întreagă de nesomn și alte ore petrecute pe străzile Orașului.În minte își alunga sigură ispitele, le ținea departeși le împingea ca nu cumva să se apropie de ea.Sufletul ei era strivit de patima grea.Ochii suferinzi ai Nastashenkăi, mama care se tăvălea prin curte în mocirlă, durerea din sufletul femeilor bătrâne, ochii sclipitori ai câinelui din curte.Ochi sfredelitori o urmăreu prin noaptea zilei iar nicicând nu i s-a părut vreodată soarele mai sus decât azi.
Mergând pe unul din culoarele vaporului, simțind balansul și zăngănitul metalic al provei, își dădu seama că vaporul părăsis țărmurile pământului are a umilit-o, pământul vechi care a cerut sânge.Îngrețoșată, își duse mâna la frunte și simți umezeala primelor broboane de transpirație.
Nu îi era cald, dar cu siguranță , îi era rece, simțind sângele răcoritor cum pulsează în vene.Era o chemare înspre viață și delir.
Niciodată nu mai simțise o astfel de răeală în ea ca astăzi.Închi ochii, sprijinindu-se de marginea unei mese din lemn frumos șlefuite și pentru câtve minute i se păru că e iar copil și că vede caii stepei rotindu-și cozile, scuturându-se de țărână în amurg.Era roșu de jur împrejur, animalele nechezau și cereau hrană.Dar ea avea doar doi pești uscați în brațe, era cina pe care avea să o pregătească Tei-Uin și mai apoi, nu erau caii ei.Erau cai sălbatici, duhuri din altă lume.
Deschise ochii și văzu din nou soarele, la fel de depărtat ca și prima dată.Roșu solar și albastru marin.
Se sprijini cu spatele de peretele unei cabine și privi pe fereastra întredeschisă ce dădea spre terasă.Aerul sărat îi invadă încet, încet nările.Un sentiment neplăcut puse stăpânire pe trup și dintr-un motiv anume era sigură că nu va mai servi cina în acea seară.Niciodată nu i-a plăcut sarea și nici aerul sărat.De fapt, era prima dată când vedea area și șacu avea să afle mai târziu sentimentul acesta fetid nu era decât răul de mare, pe care ea, fiica stepei, nu avea de unde să-l cunoască.Strămoșii ei mereu s-au ferit de Marea Răsăritului, întinderea aceea imensă de ape care adăposteau demoni și dragoni din vremuri târzii.
Singurii demoni pe care îi cunoștea de fapt trăiau ascunși în hățișurile propriului său suflet, călăuzind-o pe cărările mendrate ale sorții.

-Tati, tati, pe-aici, aici este cabina!Tati, am găsit cabina!Este aici!striga un băiețel ca de 6-7 ani, cu păr buclat, uleios, negru și pistrui pe nas.Era transpirat și după cum se scurgeau picături de transirație pe față, Jamila intuise că alergase până acum, dintr-un motiv nebănuit, dorind să ocupe un loc în cabina de al cărei perete, ea se rezema cu spatele.
-Pavliușa, așteaptă!Nu te grăbi!O să cazi pe sări și îți vei răni iar genunchiul!striga o voce baritonală de undeva de la cel puțin 4 cabine ma în spate.Ai grijă!
-Tati, tati, am ajuns!țipa băiețandrul tot sărind bezmetic pe podeaua de lemn a culoarului.Acel-"o să cazi"-a ajuns din păcate foarte târziu la urechile copilului, întrucât, în galopul său sturlubatic către niciunde, se împiedică de piciorul Jamilei și căzu la pământ cu fața înainte chiar sub ochii ei.Jamila fu deodată surprinsă de un țipăt sfâșietor care venea de undeva de la picioarele ei.
-AAAAAAAAA!!ĂĂĂĂĂĂ!AAAAA!un zbierăt străpunse culoarul de la un capăt la celălalt.
-Pavliusha, se făcu auzită iar vocea baritonală din spate, apropiinu-se și mai mult.
Pentru câteva minute, Jamila avu impresia că vocea făcuse culoarul să vibreze, simțind reverberații sonore în podeaua de lemn.Se aplecă spre copilul care zbiera cât îl țineau amigdalele, lovind-o cu picoarele câtputea de tare.
-Vaco!zise băiețelul.Jamila îi oferi mâna să se ridice, dar copilul o scuipă cu ură.Jamila simți cum pe obraji se prelinge saliva caldă a băiețelului, iar preț de câteva secunde se simți claustrată într-o lume din care nu știa sigur dacă își dorește să mai iasă.
Saliva caldă îi umezea obrajii și o trezea către o realitate inerentă.Se simțea precum un martir biblic ajun în satul unei nații barbare care-l primise în mijlocul ei cu ură și ocară, darca orice martir, avea să-și dea duhul pentru credința ei.
-Pavliusha!Urmă o palmă peste obraji.Jamila observă cum un bărbat cu puțin peste 30 de ani, bine legat, cu o barbă roșcovană asemeni celei a lui Iov, și îmbrăcat în stilul celor pe care-i văzuse la Curte, tocmai îl lovise pe băiat.
Pavliusha se opri din scâncetul asurzitor.
-Îmi cer scuze, domnișoară, pentru inconvenient, se plecă respectuos băbatul roșcovan.
Jamila observă cum acesta se uită cu dorință la pieptul ei bine definit chiar și pe sub haine.
-Nu face nimic, domnul meu, zise în cele din urmă.Niciodată nu este ușor când ai copii.Mi-aș dori să am cândva un băiețel, zise ea, surâzând.
-Îi vei cere scuze, domnișoarei, Pavliusha!Acum!începu să-l scuture zdravăn, tatăl.
-AAAAAA!începu iar un vaiet prelung, iar în ochii copilului se citea ura nutrită față de femeia care îi oferise mai devreme mâna.AAAAAA!Vacoooooo!Vacoooo!
-Lăsa-ți-l, zise conciliant Jamila.Chiar nu ese nevoie.E doar copil, îmi amintesc că și eu făceam la fel când erm de vârsta lui.
-Cere-i scuze, Pavliusha!strigă din nou tatăl, iar Jamila putu oberva cum barba-i roșcovană îi sălta sub impulsul vocii.
Un ochi plin de dorință se iți iară către sânii ei, dar ea încercă să distragă atenția, prefăcându-se preoupată să care bagajele.Știa că bărbatul din fața ei o dorea, dar nu era cazul ca o scenă de amor rapid să se desfășoare aici, mai ales că era și un copil la mijloc, iar dezgustul era dublat de starea cumpliă provocată de răul de mare.

Jamila deschise ușa cabinei și descoperi că înăuntru mai rau doi bărbați ca la 70 de ani cu pălării din catifea așa cum purtau cei din Oraș.Amândoi se uitară ca la un sen dat către silueta ei, când deschise ușa cabinei, fiind ademeniți de parfumul de mosc care încă persista în pielea-i transpirată.Jamila privi drept înainte ca și când bărbații nici nu ar fi existat și păși în cabină cu aerul femeii cu care era o întreagă luptă de principii pentrua intra în vorbă.Se simți privită și un sentiment de abolută satisfacție își făcu simțită prezența la ea-n suflet.
În spate, Pavliusha împreună cu tatăl, o urmă îndeaproape, băiatul încă ștergându-și lacrimile de pe fața-i îmbujorată, iar tatăl tocmai simțindu-și membrul întărit, excitat fiind de coapsele distisei domnișoare pe care avea onoarea să o urmeze.

Capitolul IX: Si totusi...

2010-03-24T10:47:00.000-07:00

Diligenta se pierdea in primele ore ale diminetii dupa castani care tineau umbra stradutei pietruite a vadului.Vizitiul canta cu foc balade de demult, dezmierdate de balalaice pe care timpul nu le-a pastrat.In loc de balalaica, in schimb sunetul scos de copitele armasarului alb acompaniau tertele minore ale stapanului sau, care trezit din somn, isi tinea singur de urat.In vremea tineretii sale cunoscuse multi clienti cu care adesea impartea un cantec, o vorba, o barfa, ba uneori ii mai ramanea si bacsis…insa vremurile acelea erau duse.
Acum purta doua dudui necunoscute si deloc vorbarete catre niciunde.Isi aminti mana femii in varsta care ii indesase acu jumatate de ceas, inainte de a urca in diligenta o bijuterie…un obiect metalic care ramasese rece in buzunarul lui.
Simtea inca acel obiect.Era acolo, chiar in buzunarul lui.Baga mana din nou in buzunarul adanc al vestonului si ghici un cerculet metalic.Razele soarelui tradara in cateva momente o bratara din aur cu o lucratura deosebit de frumoasa, care amintea de vremurile bune de demult.Era cu siguranta o bijuterie veche.
Dar de ce ar fi dat o asemenea avere o femeie imbracata atat de saracacios ?Pana la urma ar fi putut sa le duca jumatate de drum si sa le lase in apropierea altei diligente, mai aproape de bulevard.Dar femeile astea pareau stresate si se grabeau.Rasucindu-si mustata sura, vizitiul se gandi ca batrana isi lua ramas bun de la nepoata…Ce oameni ciudati !Nici fata nu si-a aratat-o.Ce aspra educatie ii daduse matusa acestei tinere.Saraca de ea…Pacat…acum este momentul ca o tanara sa se afirme in lume…sa faca primii pasi.
Sirul de intrebari nu-i dadea pace vizitiului in timp ce dadea bice armasarului sa ajunga la timp in port.Orasul ramanea din ce in ce mai mult in urma.Trecuse deja peste jumatate de ceas de cand parasisera vadul si mahalaua pescarilor, insa acum ca soarele era azvarlit in toata puterea lui pe cer, batrana ii facu semn Jamilei sa priveasca inapoi…

Jamila, dupa multe minute petrecute cu privirea pironita fix in geamul diligentei, se intoarse, si observa printre nori movii, turlele bisericilor din Petersburg.Erau la fel de impunatoare ca in ziua in care sosise acolo.Aurul de pe cupole stralucea in lumina soarelui de toamna…amintea de vremuri glorioase de mult apuse…amintea de trecut.
Dar nu !Petersburgul apartinea trecutului, apartinea betivilor si mahalalelor sale, apartinea tarilor si oamenilor de cultura, a duduilor cu nasul pe sus si a domnisoarelor de salon cu al lor mod de viata desantat.Jamila intelesese din fiecare om pe care il intalnise acolo cate o poveste…bagase de seama ca fiecare isi ducea crucea cu umilinta.Stia ca cei ca ea nu erau bine primiti si ca totul era de fatada.
Orasul de demult se pierdea in zare…fiind inecat de campuri impanzite de cirezi de vite si de case razlete cu acoperis din sindrila lucioasa.Neva isi urma cursul catre Marea Baltica, aratand destul de clar ca nu departe, la nici zece kilometri uscatul facea loc apelor marii…raul se latea din ce in ce mai mult…luand cu sine amintiri si iubiri, tristeti si sperante.
Jamila stia ca diligenta o purta pe drumul vietii.Nu stia sau poate nu era constienta daca va fi in stare vreodata sa le multumeasca celor care cu numai cateva ceasuri in urma luasera hotararea de a ii salva viata.
Si pentru ce ?Ucisese…ucisese stirpea imperiala al unui neam…destinul unui popor.Insa nu intelesese de ce Motea luase decizia de a o apara.De ce nu ii spusese Tamarei, mamei Nastea si Feodosiei adevarul.Ucisese.
Da…oamenii astia aveau dreptate.Ea era o salbatica…si nu avea sa se acomodeze niciodata pe pamantul lor.
Si acum simtea sperma tareviciului udandu-i pantecele…Stia ca trebuia sa ia ceva.Ar fi trebuit sa se protejeze.Samanta lui ajunsese deja in vagin si bineinteles ca stia ca a ramane insarcinata nu era tocmai o fericire.Era murdara, intinata de pacat, plina de noroi, simtindu-si sufletul impovarat de greutatea suferintei pe care o provocase.
Un neam avea sa sufere.Astazi o mama avea sa-si ingroape fiul, in timp ce in saraca mahala a pescarilor, o batrana trebuia sa-si duca spre ingropaciune nepoata.Aceeasi batrana avea sa fie marcata la randul ei de o fiica aflata in dementa.Tamara nu avea sa mai fie niciodata la fel.Frumusetea tinerei blonde avea sa fie stearsa de simptomele unui delirium tremens nemeritat.Insa chiar si pentru mama Nastea, uneori preamultul devine povara insuportabila.
Tamara avea sa traiasca mereu in lumea ei, departe de cei din jur, cu imaginea vie a copilului zbatandu-i-se in brate, in convulsii, in dorinte fugare de a se agata de viata.

Dar ea…ea nu fusese capabila sa daruiasca viata, ci doar sa o ia.A darui o viata este deosebit de greu, a aduce o persoana in drumul vietii este mereu un drum anevoios.O avea in fata acum pe sora mamei Nastea, matusa femeii ce inebunise, care la randul ei era si ea mama.Isi crescuse copiii cum stiuse mai bine.
In ochii albastri ai Feodosiei recunoscu ochii sfasiati de durere ai Tamarei…mereu imaginea femeii cu copilul zbatand in brate ii revenea ca o imagine subliminala care bantuie inconstientul ori de cate ori prinde momentul propice.Deodata, batrana striga catre vizitiu sa opreasca in fata unei curti imense, pe un ton poruncitor in care se cunostea siguranta.In curtea ce parea ca nu mai avea sfarsit, ascunsa printre gutui copti, si strategic pazita de cel putin opt gaini, se ascundea o locuinta modesta cu acoperis din tabla.
Feodosia dadu sa coboare :
-Opreste aici.Aici, in fata portii.
-Dupa cum doreste conita, se inclina din fata vizitiul, sperand ca batrana nu va intarzia foarte mult…mai erau si alti clienti pe ziua de astazi.
-Ramai aici.Ma intorc repede.
-Cum spuneti dumneavoastra, ii zise Jamila cu un accent stangaci, care Feodosiei nu prea-i placu.Fata-salbatica nu vorbea rusa bine.
-Sa nu iesi de aici.Ma intorc in cateva minute.Ramai aici si scoate-ti hainele astea murdare.

*

Feodosia, fara a mai pierde timpul, luandu-si baticul mare si cernit pe cap, sari din diligenta spre poarta.Din curte se auzea un dulau patat care parea sa recunoasca vocea batrana a stapanei sale.
Jamila fu uimita cum aceasta femeie in varsta alesese sa locuiasca departe de Sankt-Petersburg, in mijlocul campului, aproape de mare.Avea o locuinta simpla, gard din lemn, muruiala din caolin si cateva pasari in curte.Parea o mama parasita de copiii sai.Insa Feodosia nu era tocmai genul de om care sa se victimizeze ori care sa gaseasca celor din jur scuze.Pentru ea totul era dat dinainte.Omul isi urmeaza traseul de la nastere pana cand cortina va fi trasa de Cel de sus.
Feodosia se cufunda printre balariile din curte, imbunand dulaul, care o recunoscu numaidecat.Jamila intui ca animalul cerea de mancare.Insa nu mai deslusi ce facea Feodosia atata vreme in casa.Disparuse de cateva minute bune, printre gutuii copti.O gaina ale carei aripi nu au fost taiate la timp se cocota pe o scandura subreda a gardului si incepu sa cotcodaceasca.Ochiul sticlos al pasarii distinse numaidecat diligenta in care, dupa draperiile mici, ceva anume se misca.
Inauntru, Jamila se stergea cu o batista curata de murdarie, dezbracand hainele si carpele murdare.Pentru prima oara dupa o noapte mai mult decat infernala, realiza cat de murdar si de naclait ii erau suvitele de par.
Si-ar fi dorit sa se spele, sa isi simta scalpul curat.Deschise doar putin usa diligentei pentru a intra aer curat, aruncand hainele murdare si isi atinse nurii goi.Pe pielea alba inca se mai zareau straturi maronii de noroi, pe care acum incerca sa le inlature constiincios cu batista.
Feodosia intarzia sa apara, asa ca isi dori sa ia o gura de aer, simtind ca se sufoca.
Deschise si mai mult usa diligentei, frecandu-si cu mainile coapsele.Soarele tomnatec ii mangaia sanii si fesele intr-un mod placut.Se simtea incarcata de energie solara…primea lumina prin ea.Dandu-si parul pe spate, scuturandu-l, simti si mai mult aerul curat care era purtat de un vant bland si umed…
Jamila nu vazuse niciodata marea, asa ca nu avea de unde sa afle ce inseamna briza marii.Sub talpi, iarba moale ii dezmierda talpile crapate, simtind fiecare uscatura cum ii intra in zonele in care pielea era crapata.Incepu sa se atinga, sa-si simta corpul toropi, isi dadu seama ca acest trup ii era autonom si ca de azi inainte niciun barbat nu va mai putea sa o aiba fara vrerea ei.
Isi aminti din nou scena din seara trecuta in care, mai intai limba lui ii prinsese in stransoarea-i lipicioasa clitorisul, reiterand momentul in care ii cuprinse palmele ce se raceau destul de rapid, si i le aseza pe sfarcuri.Cu ultima zvacnire, Alexei ejaculase…samanta lui se afla in ea.
Isi vazu din nou vaginul.Era la fel ca in prima zi cand il cunoscuse pe Alexei…cand ea nu stia ce inseamna barbat.Dinainte ca Daniar sa o necinsteasca, dinainte ca ea sa devina a tuturor.Statea in picioare, zambind distant fata de propriul trup.Cu mana stanga isi atinse vulva, incercand sa isi testeze simturile.Se gandi ca un Daniar se afla din nou in spatele i in bisericuta…si ca afara ploua.
Insa de niciunde nu se ivea vreun Daniar.Descoperi pe degetul inelar al mainii stangi, verigheta pe care o primise chiar ieri…in catedrala cea mare din Orasul tarilor.
O scoase cu o greutate vadita de pe degete.O scapa in iarba.Se apleca.O ridica.O plimba in jurul buricului si apoi …simti chemarea…trebuia sa…dorea pe cineva.
Cu alte cuvinte, simtea.Introduse verigheta inauntrul vulvei si simti cum tresalta la atingerea metalului rece.Isi inalta ochii catre cerul senin al toamnei, stia ca lumina e de partea ei, chiar si aici unde zeii pamantului ei pareau a se fi facut nevazuti.
Cu verigheta plimbata pe clitoris, vibrand in linistea diminetii de placerea senzatiei, uita ca o pereche de ochi statea atintiti asupra ei.Vizitiul o sorbise din priviri pe toata durata autosatisfacerii ei.Era o femeie frumoasa, una straina, cum rar vazuse.
Si-ar fi dorit sa o atinga, sa ii muste fesele, sa se joace cu nurii ei, sa-i guste enzima vulvei.Era o tanara in splendoarea ei, balansandu-se in directia vantului…simtea zvacnindu-i membrul atunci cand ii vazu sanii, cum singura ii framanta, cum singura isi punea mana pe fese…
In momentul in care distinse inelul metalic pe care domnisoara il introduse in vagin, facu cativa pasi, in directia ei cu membrul ridicat.
Fusese vazut.Cat de rusinos.O tanara fusese descoperita de un barbat de trei ori mai in varsta ca ea.Ii putea fi fiica.Rasucindu-si mustata isi dadu seama ca ceva cald ii invadase pantalonii.Nu se simtea rusinat.
Femeia din fata lui ii zambise.Ii intorsese spatele si disparu gratios inapoi in diligenta.El ejaculase.
Dar poarta scartaise.Feodosia venea in graba, printre gaini si buruieni netaiate cu un teanc de rochii si palarii cu voal, cum se purta pe timpuri.Si mirosea a gutui…femeia aducea cu ea si cateva fructe.
Poate ca mai mult n-avea.

-Am intarziat ceva.Uite, draga ti-am adus cateva rochii sa alegi care dintre ele iti place.Trebuie sa te schimbi.
-O sa o aleg pe aceasta…zambi tanara nesimtind pudoarea de a fi vazuta de o alta femeie in costumul Evei.Isi arunca ochii pe o rochie simpla de voal, galbuie cu reflexe albe si cu maneci bufante.Alese si o palarie cu voal la culoarea rochiei.
-Aici ai niste plante.Te-a necinstit barbatul.Zi drept.De-asta ai fugit de-acasa.Ia astea si scapi de « griji ».
-Multumesc, zise Jamila cu o mina indatoritoare.Va multumesc din suflet.Recunoscu puterea de intuitie a Feodosiei care chiar daca nu stia cu adevarat ce se petrecuse, la randul ei era si ea femeie, si trecand prin viata mai vazuse tinere care in puterea noptii alergau pe strazile Sankt-Petersburgului la cate o moasa care le putea scuti contra unei sume bune de o sarcina nedorita.
-Vizitiu, hai !Nu e timp de pierdut.Da-i bice.
-Cum spuneti, conita…raspunse cu jumatate de gura vizitiul, manand calul catre apus.Dupa cateva momente, diligenta parasi campul si cirezile de vite, si gutuii si balariile.Soarele lasa sa se intrevada de pe una din coline o abundenta luminoasa care parca fierbea.Reverbera in lumini si chema spre calatorii pe unde sticloase.

Jamila vedea pentru prima data marea.Chiar dupa colina din fata casei Feodosiei se arata marea…
Distingea de pe geamul unsuros al diligentei cateva ambarcatiuni acostate intr-un port.Se auzea freamat, voci de oameni si voci mecanice.Un tren astepta si el aproape de intrarea in micul port.Valuri se spargeau de tarm.Cu o noapte in urma, fusese furtuna pe mare.Pasarile zburasera pribege, ratacite de ici-colo purtate de valuri.
Cativa tineri murisera.Fusesera beti si plecasera cu barca pe mare.Surprinsi de furtuna, nu au mai avut absolut nicio cale de intoarcere.
Diligenta ajunse in final in port.Norii se risipisera de cateva momente, insa un soare obosit dadea dimensiune marii…ape vinovate se spargeau de tarm.Luasera cu numai o noapte inainte cateva vieti.
Pe uscat, in Oras, alte vieti fusesera curmate.
Care cu boi veneau cu lactate si cereale la dana vapoarelor din port.Hamalii descarcau alte marfuri, in timp ce copiii celor ce locuiau in port se alergau de zor pe stradutele prafuite.Colbul se ridica mai sus de gardurilecaurtilor maturate de dimineata.Cele cateva case din port ascundeau familii numeroase.
Aproape nimeni nu statea degeaba in aceasta mica asezare.Fiecare isi ocupa timpul cu ceva din care stia ca va scoate un venit catusi de mic.Jamila privea pe geamul murdar al diligentei, de sub voalul elegant al palariei ceaat de copii care se alergau ridicand praful.Isi aminti de ea, zambind.
Cum trecusera anii fragezi ai copilariei…
Diligenta opri langa dispensarul din port, unde o femeie urla cat o tinea gura ca un gargaun o ciupise de deget.Jamila, impreuna cu Feodosia se dadura jos din diligenta si ii urara vizitiului clienti si bani pe masura.
Plecandu-si palaria in fata celor doua dame, barbatul ii dadu bice lui Pavel sa faca drum intors.Insa se mai uita odata, cu coada ochiului la fundul apetisant ce iesea promiscuu din volanele rochiei…tanara ii ramasese in suflet.
Era o naluca, iar el era om insurat cu fete de seama ei.Nu se cadea.Iar nalucile se pierd in neguri de vremi, fara a te intreba cum si de unde.Ele sunt facute sa apara si sa dispara.Jamila stiuse ca barbatul din fata ei nu avea sa-i faca nimic, daca ea nu avea sa-i dea sperante, atunci cand vizitiul o surprinse goala.

Feodosia, la brat cu eroina noastra se pleca reverentios in fata unui responsabil al portului.Barbatul, cu o mina de betiv, cu cioc roscovan si numerosi pistrui, o intampina cu un accent ciudat :
-Gutten Tag.Unde merg doamnele ?Femeia este cu fata ?Sau fata merge singura ?spuse el, stacind cateva cuvinte, fiind surprins de aliura rar intalnita a femeii care-si tinea fata acoperita de voalul palariei.
-Stimate domn, nepoata mea merge la studii in Polonia.Ma intereseaza sa stiu cat o costa sa mearga cu « Sfanta Ecaterina » pana in portul Gdansk.
-17 ruble.Maine la pranz vom fi in Gdansk.De asemenea daca domnisoara doreste sa calatoreasca mai departe cu « Sfanta Ecaterina » pana in Prusia, domnisoara trebuie sa stie ca o mai costa inca 8 ruble.
-Domnisoara…va merge pana la Gdansk.Scotand din buzunarul rochiei 18 ruble, femeia ii dadu responsabilului prusac.
Jamila nu a putut sa priceapa nici mai tarziu de ce Feodosia platise in acel moment din banii ei si de unde avea aceasta femeie o suma care putea reprezenta mai mult decat salariul pe care il primea Tamara la Curte.
Imaginea femeii care se tavalea pe jos, sfartecata de durere, imaginea copilului in agonia celor din urma momente si celelalte batrane plangand in jurul patutului, ii revenisera brusc in memorie.Feodosia era langa ea.O tinea strans de mana si cu un instinct matern, ii aseza palaria pe crestetul capului.
Ca o mama care-si pregateste fata pentru un drum pe care nici ea nu stie unde o va duce, Feodosia ii lua in mainile ei lungi si uscative, mainile subtiri ale Jamilei, se uita in ochii ei, si strangand-o de incheietura ii zise :
-Fata mea, nu stiu cine esti.Nu-ti cunosc viata…nu cunosc incotro te vei indrepta de azi inainte…vreau doar sa iti fie bine.
-Ma simt datoare fata de dumneavoastra, m-ati ajutat desi…nu stiti anumite lucruri, incerca Jamila sa-i explice batranei Feodosia.
-Nu.Ia acest gest ca pe unul de omenie.Sora mea nu se inseala in privinta oamenilor.Tu ni l-ai adus in casa pe domnul Motea care este un om credincios.Dansul a recitat…
-Pe Motea il cunosc…de ceva timp.Este un om foarte bun.Jamila isi pleca privirea.
-Copila, trebuie sa stii un lucru…oamenii sunt cele mei de neincredere fiinte pe care le vei intalni de aici incolo.Nu stiu, ma repet ce fel sunteti voi, salbaticii, oamenii din est…
-Dar…(Jamila isi inghiti cuvintele, dandu-si seama ca nu s-ar fi cuvenit sa o contrazica pe cea care se oferise sa-i salveze viata).
-Spre deosebire de oamenii salbatici, oamenii din lumea asta sunt preocupati doar de…lupta.Se omoara unul pe altul…se vand unul pe altul…Fata mea, sa nu ai incredere in ei.
-Eu…
-Lumea e rea.
Dar stiti, si eu am…(tocmai cand vroia sa marturiseasca cumplita ei fapta, batrana aseza trei degete uscative peste buzele ei crapate)
-Nu este nevoie sa-mi multumesti.Considera ca eu sunt din neamul celor care mai au frica de Domnul.
-Cpaciba.(Multumesc in rusa) Jamila ii saruta mainile femeii care o adusese pana aici, inclinandu-se reverentios in fata ei, asa cum faceau de obicei domnisoarele de salon in fata Alexandrei.Pentru cateva momente, femeia fu surprinsa de atata rafinament in gesturile aceleia pe care o considera lipsita de virtuti si salbatica.
-In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh.O privi fix in ochi, si luandu-i capul intre palmele sale uscate, ii sopti : »Amin ».
Jamila nu intelesese gestul pe care Feodosia il facu.Era ca si cum avea sa-i spuna un secret.Era ca si cum o divinitate noua ii trimitea in soapta duhul vietii.
-« Stimati calatori, vaporul Sfanta Ecaterina sub pavilion prusac pleaca in 4 minute din portul Sankt Petersburg cu destinatia Gdansk.Calatorii sunt rugati sa se imbarce.Vaporul Sfanta Ecaterina sub pavilion prusac pleaca in 4 minute din portul Sankt Petersburg…
Responsabilul prusac striga cat il tinea gura cu accentul lui stricat, astfel incat sa fie sigur ca cele cateva zeci de persoane se vor imbarca pe vapor.
-Trebuie sa plec, zise steril Jamila.Observa fata inexpresiva a batranei.Parea ca privea in gol, spre mare, scruta orizontul trandafiriu al diminetii cautand raspunsuri…pe care nu credea ca le va primi.
-E timpul, du-te.Feodosia nu se clinti sa o imbratiseze pe fata a carei viata o salvase.Privea nedumerita, dezarmata de orice urma de constiinta in go.Privea eteric in infinit.Pe langa ea, treceau copii si parinti, studenti si batrani in baston.Cu toti se grabeau sa ocupe un loc pe vapor.Jamila se urca printre ultimii.
Cu palaria ei cu funda, tanara ii facu cu mana batranei ce privea fara tinta catre apa.Imaginea batranei cu privirea goala, fara tinta avea sa fie ultima imagine concreta despre Rusia, tara in care fusese adusa fara vrerea ei, tara in care invinsese si in care cazuse invinsa.Intuia viitorul care astepta acest pamant.Insa acum o preocupa expresia Feodosiei, cu mina ei de statuie, asteptand Judecata cea Mare.Parca isi dorea sa citeasca toate visele omenirii.Visul poporului sau care avea sa ajunga de izbeliste.
Toamna aducea vartej de frunze uscate de tei pe care le arunca inspre valuri cu premeditarea cu care vanatorul isi asteapta vanatul.
Vaporul cu aburi, suna a pustiu in portul Orasului.Nu se mai vedeau turlele aurite, nici impunatoarele turnuri ale cladirilor din oras.Departe, undeva peste camp, se iscau vartejuri.Se urcau in travalii pline de spasme, imbratisau cerul si se lasau cu ardoare peste port.Frunze vestejite impresurau aleile din fata garii portuare.Departe la orizont, acelasi cer inexpresiv ca si privirea inerta a batranei trimitea spre monotonie.
Feodosia avea in gand imaginea salbaticei care facuse o reverenta atat de rafinata, de senzuala…in fata ei.Numai domnisoarele de salon de la Curte faceau asa ceva.Nu era o femeie oarecare.Era o domnisoara de salon cu chip de femeie-salbatica, una care stia sa se impuna.Sau poate era invers.Mintea batranei lucra din greu sa priceapa.
Reverenta aia nu o putea face o femeie de lume, o femeie oarecare…astfel de reverente isi amintea acum, dupa jumatate de veac, facuse si ea cand era de seama ei.
Era o femeie salbatica…Auzi cum suna vaporul cu aburi in momentul cand parasi apele portului indreptandu-se catre zari senine.Si totusi…
Era o femeie salbatica…cea care facuse reverenta atat de gratios, atat de nobil prin gest, si totusi…
Si totusi…
Si totusi…

Capitolul VIII: Nastashenka

2010-03-23T13:39:00.000-07:00

In orasul celor vii, pasarea mortii si-a facut cuib.Puii ei vor ciuguli din ochi celor ce au vazut lumina.Pe creanga copacului vietii, pasarea mortii canta cu vocea ei sfasietoare.Si copii si batrani si bestii si sfinti danseaza atunci cand o aud cantand.Ei danseaza pentru a alunga moartea trupului, moartea cea dintai, cea mai tematoare , insa incep sa cada unul cate unul…
Pasarea mortii canta catre lume cu pacat si obida.Portile cerului se intristeaza, caci pasarea mortii si-a facut cuib.In orasul vietii de demult pasarea mortii si-a facut cuib.
O, ce tristete incearca firea umana, ce desert se asterne peste noi…O, iata…acesta e sfarsitul…
Pasarea mortii in orasul celor vii si-a facut cuib.

Glasul femeii inca mai rasuna in aerul diminetii, trezind ulita mahalalei, atunci cand usa scanci cu o reverberatie lemnoasa, tocmai cand un chip uscativ cu ochi infundati ii deschise, cercetand-o de sus in jos.Chipul uscativ se remarca printr-o proeminenta care se vroia un nas lung si coroiat si prin niste cearcane destul de evidente in jurul ochilor care vadeau plansul si durerea sfasietoare.Femeia din fata matroanei ascundea cel putin 3 decenii in plus fata de ea si cu siguranta toata viata se indeletnicise cu cititul si vazutul prin oameni.Nu ii trebuisera mai mult de doua secunde pentru a-si da seama de calitatea femeii din fata ei.
Era o fosta femeie de consum, actuala patroana aunei case de pierzanie.Ea avea oroare de astfel de persoane si mere isi aducea aminte de primul ei logodnic care fugise cu o astfel de femeie.Desi trecuse mai bine de jumatate de veac, inima batranei inca se mai umplea de obida de cate ori isi amintea ziua in care fiind in rochie de mireasa cu cele trei surori pe langa ea, aflase ca viitorul ei sot nu avea sa se mai intoarca.Alesese o persoana care ii putea oferi multa senzualitate si care ii putea indeplini oricand pofta sexuala.Langa o astfel de femeie alesese Grigore sa-si petreaca tineretea.
Acum, imbatranita, cu pometii obrajilor zbarciti si cu inima cernita de o tristete coplesitoare, abia avu puterea sa-i zica femeii din fata ei :

-Cine esti dumneata ?
-Sunt Arina, stapana acestei case, de altfel cea la care sta in gazda Tamara.Dupa cum vedeti tot ce am cladit, este al meu, curtea, camerele, odaia, vedeti cat de mari sunt incaperile unde stau fetele…
Dar batrana dinaintea ei , i-o taie rece :
-Stimata conita, nu ma intereseaza cine esti dumneata si ce ai ridicat.Momentan trec impreuna cu rudele mele de sange printr-un moment de grea cumpana.Spune repede pentru ce bati in poarta in orele diminetii.
-Bine, vad ca dumneata nu prea esti de viata.(isi impreuna degetele si isi dadu coada legata cu funda verde peste sani)…se pare ca aveti oaspeti.Au venit sa intrebe de Tamara.Ma doare sufletul sa-i las sa astepte.
Batrana matroana lua o mina de femeie careia i se rupe inima, induiosata de situatia viitorilor oaspeti.Pipai pe ascuns in buzunar cutiuta de bijuterii din aur pe care i-o daruise Jamila, simtindu-i lucratura fina pe care un bijutier anonim i-o alcatuise cu atata pasiune…pe care doar bijutierii de demult se pare ca o aveau.
-Sa pofteasca…schita batrana din tocul usii o mina de ospitalitate.Ploaia nu incetase si cainii din mahala inca urlau de foame si de singuratate.Un cocos rasuna cu ticnalul lui isteric undeva in vad…unde apele Nevei se apropie de incheierea lungului lor drum spre mare.Ceata se ridicase in puterea noptii care parca inghitise rasaritul.Un soare mult asteptat intarzia alarmant sa apara.
Se pare ca nu se lasa induplecat nici de enervantele sunete ale cocosilor.
Cand batrana facu cativa pasi in urma matroanei care isi grabi mersul spre intrarea in sufrageria « fetelor ei », distinse cele doua siluete care asteptau in frig si ploaie.Erau doua persoane amarate care nu aveau adapost, pe care nepoata ei le-a zarit pe strada in timp ce se ducea la munca.Da, cu siguranta cereseau in poarta Bisericii Sfintii Mihail si Gavriil…cu siguranta Tamara le daduse ceva din pachetelul ei, un mar sau niste biscuiti facuti de sora ei Nastea.
Stia ca de obicei , Tamara mai ajuta cersetorii, uneori le dadea si cate o patura, alteori se ducea si le cumpara de la simigerie niste covrigi.Le dadea de sufletul stramosilor ei morti.
Dar nu-si amintea ca nepoata ei sa fi chemat vreodata acasa oamenii strazii.Mai ales…ca nu avea ce sa le ofere si unde sa-i lase sa se culce.Si mai ales acum, cand…
…cand nimic nu era la locul lui, si chiar nu era momentul.
« Ce cautau oamenii astia imbracati in zdrente si uzi din cap pana-n picioare la poarta nepoatei ei ? »

-Buna dimineata…isi pleca Motea capul in fata batranei, care il scruta de la o distanta apreciata totusi, cu o matanie in mana stanga.Crucea lemnoasa luata acum doua saptamani de la manastirea de pe malul lacului Ladoga ii dadea incredere sa faca fata necunoscutului, sa poata discuta cu cei doi.Nu era inca dimineata pentru ea.Soarele nu era sus pe cer…Dumnezeu inca nu trimisese lumina, iar mai apoi era singura in fata a doi straini.
-Buna dimineata, poate ar trebui si eu sa stiu cine ii face vizite la ora asta nepoatei mele.
-Avem nevoie de ajutorul Tamarei, ii zise Motea.Fata asta trebuie ajutata.
-Imi pare rau, insa nu se cade ca nepoata mea sa primeasca fie si pentru doua ore doi necunoscuti in odaia ei.De unde o cunoasteti pe nepoata mea ?
-O stim de putin timp, raspunse deodata Jamila.Are un suflet bun.
-De unde stii tu ce fel de suflet are nepoata mea ?ii zise raspicat batrana, incercand sa inteleaga motivul pentru care silueta feminina din fata sa avea chipul acoperit.De unde stii ?Poti sa-mi zici ?
-Mama draga, se pleca respectuos Motea, fata asta are nevoie de ajutorul dumneata si al nepoatei dumitale.
-Dar ce s-a intamplat ?E ranita ?Sau de ce are fata acoperita ?
-Am ranit…raspunse cu tarie Jamila.Am ranit pe cine nu putea fi vreodata atacat.
-Ce tot spune ?se incrunta femeia.Nu intleg nimic.De unde o cunoaste femeia asta care se sfieste sa-si arate chipul pe nepoata mea ?
-O va cunoaste.Sa intram inauntru.Explicatii prea multe nu putem da, insa suntem pe muchie de cutit.Timpul se scurge rapid.Iar soarele va fi de mult pe cer daca nu ne vom misca mai repede.
-Doamne, sa ma ai in paza.Batrana isi ridica ochii catre un Dumnezeu nevazut, abia urnindu-si pasii, intrand inapoi in odaie.Deschizand usa din nou, aceasta scanci cu aceeasi voce lemnoasa ragusita, din care niturile urlau cu aceeasi incapatanare ce cunoscuse si vremuri mai bune.
Dumnezeul cerurilor nu-i trimise niciun semn nici macar atunci cand intra in odaie.
Insa chiar in momentul in care intra in odaia acum neincapatoare, se arunca impulsionata de un elan nefiresc la marginea unui pat simplu din scanduri.Luminata doar de un opait si de patru candele aprinse cu credinta la icoana Maicii tuturor Durerilor, femeia incepu sa planga.
Jamila, dandu-si carpa noroioasa de pe fata, distinse inca patru femei in jurul acelui pat, si o fetita ca de 10 ani, cu un par lucios si auriu, care statea in genunchi alaturi de femeile mai in varsta.
Cu basmale cernite pe cap, cu mainile zbarcite impreunate la capatul patului, cele patru batrane rugau cu lacrimi fierbinti pe Maica Durerilor sa nu le ia un suflet.
Langa pat, o noptiera incarcata de medicamente amintea de dependenta cuiva de aceste parsive panacee.Cateva pastile erau cazute pe jos, iar deasupra tabliei patului, atarnand de icoana Sfantului Vasile, statea inerta o matanie luata tot de pe la cate o manastire de catre femeia ce statea in pat, plangand, tinad crestetul unui copil…

Jamila primi o lovitura in inima, atunci cand vazu capul de copil, atarnand inconstient de restul corpului livid, in bratele femeii indurerate.Era o femeie tanar, cu par blond.Avea obrajii rumeni, pielea catifelata, si mainile umflate de la atata spalat.Era o fata cu cativa ani mai amre ca ea.Era insa o femeie tanara greu incercata.Jamila simti o durere cumplita cand vazu chipul copilului suferind.
Era un copil mic.Avea parul auriu, ondulat, cazand in valuri, valuri pe umeri.Broboane de sudoare aminteau de un delir lung si evident nemeritat.Ochii rotunzi, senini si nevinovati striveau orice urma de viata, priveau inerti in gol.Duceau catre culoarele imaginare ale mortii…ale noptii celei lungi.
Tinea mainile impreunate pe abdomen, care ii salta de fiecare data cand plangea.Biata copila se termina cu zile, avea frisoane si era toropita de fierbinteala caldurii pe care boala i-a trimis-o in semn de ramas bun.
Fetita plangea cu un glas sfasietor.In timp ce femeile se rugau si ii sarutau mainile si picioarele, mama, ii mangaia fruntea intesata de broboane de apa.
Fetita cealalta privea stingher copilul ce se sfarsea, constientizand durerea mamei si a celorlalte femei.Zbatandu-se in bratele femeii, copila sufla cu o greutate intarziata, fierbinteala coplesind-o si mai mult.
Focul din candela, reflecta imaginea Maicii Indurerate…cand una dintre femei isi dadu seama ca in odaie mai erau doua persoane.Un barbat barbos, impovarat de griji, ca si ele de altfel, si o femeie…o femeie straina…o femeie straina de neamul lor.Aliura fetei trimitea catre rasarit, catre acel loc din care veneau salbaticii, neastamparatii razbonici ai stepei…ochii oblici…privirea inexpresiva…
Dar cum se nimerise aceasta femeie straina in odaia lor.Aproape dand la o parte candela, Tamara isi ridica privirea si o tinti catre femeia asiatica pe care o avea in fata.Batranele ramasera mute de uimire.Nu mai vazusera niciodata o astfel de femeie si erau marcate de aliura ei exotica, si care cumva trimitea catre locuri uitate de urmele civilizatiei Apusului.Chipul ei era unic.Tamara invatase la scoala ca in stepele Asiei Centrale locuiau astfel de oameni si ca dincolo de padurile siberiene se intind tinuturile salbaticilor stepei.
Isi retinu emotia de a i se adresa direct, si cu o voce tremuranda ii zise lui Motea :
-Cu ce ocazie te-au adus zorile tocmai in acest ceas, greu pentru noi ?intreba Tamara cu vocea brazdata de zeci de lacrimi.Cu ochii congestionati, jucand in apa durerii, cu parul blond ravasit pe sani, il privi pe Motea.
Batranul, cu capul plecat, vorbi cu o voce grava care facu sa rasune mica incapere.
-Tamara, inteleg tristetea prin care treci.Domnul, copila, ne-a dat viata pentru a putea invata si ajuta semenii nostri.Dumnezeu este cu noi acum.Am nevoie de ajutorul tau.
-Mhm…izbucni din nou femeia in lacrimi.Coorpul fetitei cunoscu o alta zbatere si mai inversunata, intrand in convulsii.Gura arsa si crapata de febra, lasa crapaturi insangerate vederii, in timp ce obrajii se inrosira nepermis de mult.Vasele de sange se spargeau unul cate unul, conducand biata fiinta pe drumul cel fara intoarcere.
La semnul mamei Nastea, surorile ei isi facura cruce.
Glasul femeii care le deschisese, strabatu incaperea :
-Tu Sfanta Fecioara Maria, care ai cunoscut durerea si care esti si Tu Mama, nu ne-o lua, te rugam.Ia-ne pe noi si adu viata in trupul acesta fara de vina.Sfanta Maica lui Dumnezeu ajuta-ne pe noi…
-Sfanta Maria cea fara de prihana care ai cunoscut trsietetea…ajuta-ne pe noi cei partasi la suferinta acestui suflet fara de vina, sa-l conducem catre cararile paradisului….repeta Nastea.
Durerea le apasa din ce in ce mai mult.Sufletele celor batrane se rugau pentru sufletul cel tanar.Dar sfintii nu le auzeau.Neasteptandu-se ca cineva sa le inteleaga tristetea care le sfasia carnea si spiritul, auzira ca o continuitate vocea barbatului barbos, care se pleca in spatele femeii tinere care tinea capul fetitei aflata pe moarte :
-« Miluieste-ma pe mine, Doamne, dupa mare mila Ta.Si dupa multimea indurarilor Tale, sterge faradelegea mea.Mai cu viata spala fardelegea mea si de pacatul meu ma curateste.Ca faradelegea mea o cunosc, si pacatul meu inaintea mea este pururea.Tie una am gresit si rau inaintea Ta a am facut, asa incat drept esti Tu intre cuvintele Tale si biruitor cand vei judeca Tu.Ca iata intru faradelegi m-am zamislit, si in pacate m-a nascut maica mea.Ca iata, advarul ai iubit.cele nearatate si cele ascunse ale intelepciunii Tale, mi-ai aratat mie. »
Cu Psalmul 50 al Cartii Cartilor, Motea isi incheie slava adusa Domnului biruitor.
Dar iata, femeia salbatica le adusese un om al lui Dumnezeu in casa si credinta lui avea sa-i ordoneze drumul acestui suflet al deznadejdii catre lumea cea de dincolo…unde ziua devine noapte iar soarele noptii devine soarele unei noi zile…unde toti sunt egali si unde fiecare spirit gaseste drumul catre Ziua cea Dintai.
-Ce doresti, Motea ?Cine este straina de langa tine ?il scruta plina de admiratie, Tamara, cu inima franta.
-(observand schimbarea pe care chipul tinerei il capatase in urma recitarii din pslamul 50, indurerat)Femeia asta are nevoie de ajutor.Pana in primele ore ale diminetii femeia asta straina trebuie sa paraseasca Rusia si Orasul.Acum.
-Dar…
-Femeia de langa mine are nevoie de ajutor.In semn de pretuire v-a adus niste daruri.Daruri de prêt.Cu ele nu puteti cumpara viata copilului ce se va stinge in cateva ceasuri…(simtind o greutate in glas)…insa puteti salva viata acestei femei…straina de neamul nostru.
-Dar, e o straina …zise Tamara.Nu intelegea care era rostul acestei femei in momentul maximei dureri.Oare ce…
-E straina de neamul nostru, insa merita sansa unei noi vieti.Fiica ta nu va apuca dimineata.Drumurile ei vor fi intunecate de mantia noptii celei fara de sfarsit.Ai uitat ce spunea Mitropolitul Ruslan ? »Oamenii au misiunea de a salva o viata cand o alta e chemata spre Dumnezeu Tatal ».
-Fiica mea, sa facem cum spune domnul Motea, ii zise mama sa, incercand sa mascheze durerea insuportabila, punandu-i mana pe umar.Isi vazu nepoata saltand din cauza frisoanelor.Clipele copilei erau numarate.Apucand asternuturile cu degetele micute, fetita de doar 5 ani si ceva, reusi sa rupa in agonia mortii o bucatica de cearceaf.La scurt timp, un freamat cuprinse inim sa.
Vointele ceresti ii chemau spiritul acolo unde duc toate drumurile, si cele ale Firii si cele ale Vesnicului.
Nastashenka se rupea de lume.Cu caldura corpului, Tamara se arunca asupra trupului mic care plangea in agonia ultimelor momente.Un firicel de sange incepu sa se scurga din coltul gurii mici.Era ca un chip de papusa de portelan manjita pagan cu purpura…nemeritatul aspect cadaveric trimitea catre lumea umbrelor unde toate devin UNA…lumea cea perfecta.
-Trantind cu un rasunet metalic pe masa subreda de lemn din fata patului doua bratari din aur, Motea zise pe un ton imperativ Tamarei :
-Fiica mea, nu mai este timp.Cineva trebuie sa o scoata pe tanara asta din Oras.Acum.Intr-un ceas si jumatate trebuie sa iasa din Oras.Pana nu este prea tarziu.Viata ei este in pericol.Iar Dumnezeul nostru nu o va putea salva.Va fi in siguranta in afara pamantului nostru.
Jamila se apropie de patutul fetitei ce se misca in convulsiile propiului sfarsit, sarutandu-i picioarele livide si obrajii fierbinti.Dorea sa poata face mai mult pentru acest copil nevinovat, sa-i mai dea macar doua ceasuri de trait pe acest pamant aflat el insusi in declin.
Ea, care ucisese, dorea acum sa transmita viata.Dezarmata, cu o lacrima in coltul ochilor ei oblici, ingenunche la picioarele Tamarei si ii saruta mana.
Simti pulsiunea sangelui ce zvacnea in vene.Femeia era incordata la maxim si de-abia se mai putea tine.O privea cu cohii ei luminosi cum isi ia ramas bun de la aceasta lume.Poate imaginea fiicei sale aflata pe patul de moarte, avea sa fie printre ultimele pe care femeia-salbatica avea sa le duca departe cu ea, atunci cand va fi parasit acest pamant de vanzare.
-Multumesc.
La auzul acestor vorbe, batranele isi facura cruce si cu un fel de mila, mama Nastea, vazand ca Tamara este incapabila sa raspunda ori sa gesticuleze cumva vreun semn de recunostinta ori de compasiune fata de femeia a carei viata trebuia salvata, lua decizie :
-Feodosia, fata asta are nevoie de ajutor.Condu-o pana-n port.Are nevoie de noi.Daca intarziem, am putea sa-i periclitam viata.Haide…nu e timp.
-Nastea, sigur e o decizie inteleapta ?Femeia asta e straina…
-Domnul Motea este un om creincios.N-ar fi adus pe oricine.Du-te acum.Copila asta oricum va parasi lumea in care cu totii ne ducem zilele.Feodosia, pleaca acum.
-Sper sa fie primit in Ceruri.Femeia uscativa care la raspunsese la poarta se apleca de sale, aratand la lumina opaitului o cocoasa pe care crescutul copiilor si viata de femeie casnica nescolita i-o adusese.
Ridicand foalele rochiei de lana, si punandu-si baticul negru in cap, o lua de mana pe femeia straina, simtindu-i pielea rece, asemanatoare cu pielea reptilienilor, refuzand sa-l priveasca in ochi pe Motea.I se paru demna atitudinea acestei tinere care dintr-un motiv necunoscut se afla la nepoata ei in odaie pe nepusa-masa.
Observa starea in care se afla la randul ei fiinta straina.O rochie rupta, papuci ieftini, plini de noroi, carpe si paturi murdare care miroseau a statut.umezeala se parea ca ii intra la oase.Jamila parea sa nu ia in considerare starea in care se afla.Ignorase pret de trei ceasuri murdaria.Era o femeie tanara si avea nevoie de o viata.
Feodosia vazuse la randul ei multe in viata si a luat mereu in considerare hotararile surorii Nastea.
In momentul in care Motea, se pregati sa se incline in semn de respect fata de ea, tragand-o pe Jamila afara, corpul Nastashenkai incepu sa tresara de patru ori.Lovind-o pe Tamara cu o putere nemaiintalnita, plesnind-o cu o forta noua, rasucindu-se cu o vointa nefireasca, striga din rasputeri, chinuita de fierbinteala trupeasca.Speriata, Emilia se dadu spre usa, incepand sa lacrimeze.Fetita mai zvacni o data, dand la o parte o carpa care ii acoperea pantecele, si a patra oara desfacandu-si larg mainile, incerca sa imbratiseze o silueta nevazuta, lacrimand.Se ridica pentru o fractiune de moment in sus, zambi fericita, si cazu invinsa in pat.Trupul cazu inert in bratele femeii care-i fusese ca o mama toata viata ei.Sufletelul fara de prihana se ridica intre Cei Sfinti.
Femeile batrane se aruncara asupra trupului mort, in timp ce Tamara striga fetita pe nume, smulgandu-si firele aurii din cap.Tavalindu-se pe jos de durere, Tamara racni din gura de sarpe.Infranta, epuizata, cu ochii inrositi racni din tot spiritul :
-Nastashenkaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa….dragostea mameiiiiiii !
Jamila si Feodosia auzira de afara zgomotele tristetii absolute din camera mortii…damele de companie, impacientate iesira din odai impreuna cu matroana, care, impleticindu-se in foalele rochiei ei tipator-colorate, se imbulzira la intrarea in mica odaie.
Ceva ciudat se intamplase cu Tamara.Si ele auzisera.Un strigat sfasiase linistea monotona a zorilor.Un strigat de durere.Spiritele cerului se bucurau ca un altul pur venise sa locuiasca intre ele in eternitatea zilelor din Urma, in timp ce in lumea materiala, oameni si idealuri razbateau in cotinuare in neinteleasa lor lupta pentru suprematie.Insa in fata mortii toti suntem Una.
Insa nu intelegem asta pana nu auzim pasarea cea neagra cantand.
-Haide, nu este timp, mai avem un ceas.Acasa te vei schimba cu haine noi si vei pleca de aici.Haide, nu mai e timp de pierdut…o indemna Feodosia pe femeia straina.
-Da, doamna.Sa ne grabim…incuviinta Jamila, uitandu-se in urma la curtea in care iesisera tot felul de femei cu poalele in brau, nemachaite, nearanjate, cu parul valvoi.Distinse atunci cand iesi repede pe poarta, pe femeia care raspunse la numele de mama Nastea tinand de brat pe Tamara.Tanara femeie se tavalea prin noroi si arunca cu mizerie in cei din jur.Mama Nastea, indurerata, isi privea la randul ei fiica aflata in plina nebunie cum se zvarcolea cautand o speranta.Insa din noroi adeseori apar sperante noi.Pentru Tamara nu avea sa mai apara niciuna.Zbieretele Tamarei strabatea departe in strada, trimitand catre acelasi nume pentru care isi sacrificase tineretea :Nastashenka.
Acum pasarea mortii zburase spre alt cuib…indepartat.
Batrana , saltand volanele rochiei, tinand-o de brat pe tanara mongola, mergea cu o repeziciune nesperata pentru cele sapte decenii pe care le purta cu onoare.Coborau amandoua pe nerasuflate spre vad, scurtand drumul ce ducea spre centrul istoric.Felinarele se stinsesera demult, cainii latrau in continuare, insa u soare amenintator inghitea fumul zorilor, ivindu-se dupa malul abrupt al Nevei.Coborand in vad, trecand pe langa birtul beitivilor, unde un motan tarcat dormea somnul cel linistit al animalelor cu mai multe vieti, auzindu-si proprii pantofi apasand caldaramul, cele doua femei se oprira in fata unui lacas de cult.Acolo astepta o diligenta in care un vizitiu dormea cu palaria trasa smecher pe ochi.Credea ca in zori nu mai are niciun client, mai ales ca rasaritul era asa de frumos si merita sa prinda lumina primelor raze, in somnu-i dulce.
Feodosia, nemaipierzand timpul, ii dadu un ghiont omului care dormea nepasator de vreme sau de timp, trezindu-l dintr-un vis in care acesta atinsese idealuri inecandu-si propriile frustrari.

-Ce, ce ?Cine e ?
-Du-ne departe.Nu e timp de pierdut.Ia asta.Fara sa mai spuna ceva , batrana ii indesa in buzunar o bratara din aur, aratand o mina acra fata de bietul vizitiu care inca nu-si inghitise galbenusul.
Inca nedezmeticit, omul intreba sa fie sigur :
-Unde va duc, conita ?
-Departe, in port.Portul de la mare.In trei sferturi de ceas trebuie sa parasim orasul.Da bice.
-Da, acum…ingaima omul inca motaind.
-In port, domnul meu, repeta pocind unele cuvinte, tanara de langa.
-Am inteles, spre port ajungem…la mare…spre port.Barbatul incepu sa cante o balada veche despre portul de la mare si betivii care se intorceau din voiaje prin tari straine…la nevestele ce ii asteptau acasa.
Dand bice unui armasar alb cu coama impletita in canafi albastri, ii spuse :
-Haide, Pavel, haide…

Calul o lua din loc in galop catre port…strabatand aleea pietruita a vadului, facand sa rasune curtile vecine de zgomotul pe care il creea contactul pietrisului cu copitele sale.Calul urma traiectoria sa nestingherit de vreme sau chiar de oameni, care de multe ori ii trimitea o destinatie fixa.
Se simtea inca un aer umed…mirosea a viu, a placere…
Cele doua femei din diligenta se pirveau inca pline de tristete neintelegand Voia celui de Sus atunci cand o luase la Dansul pe Natashenka, preferand sa se uite in zare.Curtile si copacii disparea catre orizont, inghitite de razele soarelui.Mistuite de lumina, aveau sa se topeasca in netarmurirea setei solare.
Strabatand aleile periferiei, diligenta fu inecata in lumina primelor raze la scurt timp dupa ce parasira orasul tarilor.Jamila nu fu capabila sa ditinga decat ultima casa dintr-o mahala care trada o saracie greu imaginabila.
Feodosia ii lua mainile in palme si intelese din privirile acestei femei aflata in iarna vietii ca drumul ducea catre viata.Pentru caeva momente o vazu pe mama sa in ochii plini de lacrimi ai Feodosiei.
Jamila simti cum o noua lacrima i se scurse pe obraji.

In orasul vietii, pasarea mortii plecase demult.Laase in urma pui si oua inca neclocite si pene…Pasarea mortii cantase.Un suflet fu chemat catre eternitate.Acum zbura catre alte orase, scotand din cand in cand un tipat ce taia aerul.Pasarea mortii lasa pene negre in urma.Iar curand…avea sa cheme intregul stol deasupra Petersburgului…caci puii sai mai aveau putin si ieseau din oua.
Departe, pasarea mortii incepu sa-si faca cuib..

Iar moartea era oriunde.

Capitolul VII: Pe strazi.

2010-03-20T16:46:00.000-07:00

In sala de mese, inca se mai auzeau pahare ciocnite din cand in cand, rasete si voci baritonale care povesteau despre fapte de arme pe cat se poate de inchipuite.Si chicote responsoriale la fiecare bataie din palme din complezenta.Atatea capete ametite priveau cu suspiciune unele catre altele, ca si cup fiecare capatana de gutuie avea sa-si reproseze ceva.
Se schitau zambete, se rupeau servetele, se eschivau atacuri la persoana, se salvau aparente…in spatele unei perdele borodate cu grija si a unui pahar plin cu vin rosu.

Departe de masa nobililor si a conteselor, a ipocriziei si a femeilor usoare, batranul Motea isi pregatea caii de culcare.In grajd era destul de cald, iar cateva animale deja ingenuncheasera, in semn de oboseala.Motea insa, avea in buzunarul mantalei sale un bot de zahar cubic, din care avea sa rupa pentru fiecare din cele paisprezece capete ce il priveau ca pe un tata protector care venea in fiecare seara sa le aduca ceva bun.
Motea era un fost servitor al tarului Nicolae care acum se ocupa de grajduri.Zilnic, avea in vedere ca animalele sa fie hranite, sa fie adapate si tesalate.Le lustruia pana si copitele, iar doua iepe il avusesera ca moasa.Pentru Motea, caii erau un sipirt totemic, care faceau mai mult decat parte din viata-i.Caii erau cei care ii dezlegau misterele lumii, caii erau prietenii lui nepretuiti si odorurile cele mai scumpe pe care destinul i le scosese in cale.
Batranul spunea deseori ca « Pentru un cal merita mai mult sa mori, decat pentru o femeie ».Si nu o spunea intamplator.
Candva, intr-un sat uitat de civilizatie din Khanti-Mansi, o provincie din nordul Siberiei, in vremea tineretii sale, cunoscuse o frumoasa rusoaica, ce i-a pus inima pe jar.Aceeasi femeie care avea sa fie mama copiilor sai, aceeasi fiinta cu care avea sa-si imparta zilele mai bine de 18 ani, aceeasi femeie care, ajunsa fiind la Petersburg, fu atrasa de privilegiile vietii de la Curte, si uita repede statutul ei de femeie simpla de la tara…si ce nu face o femeie pentru a dobandi ceea ce-si doreste mai mult ?Si anume influenta si un trai decent.
Dar Liuba Stavinceva nu vroia doar un trai decent, ci dorea cu tot dinadinsul sa fie asemeni domnitelor de salon pe care le vedea citind ori calarind pe aleile pietruite ale Palatului.Dorea sa miroasa ca ele, sa se macheze ca ele, sa se plimbe la brat cu ele…si sa fie dorita precum erau ele.Pentru Liuba nu era de ajuns viata la Curte, nici dragostea unui sot muncitor si fidel…ea fusese nascuta sa aiba parte de lux si cinste.
Iar pentru asta, merita sa incerce orice.Pentru ac intr-o zi, ea avea sa lase cratitele si strachinile si infasatul copiilor, si avea sa i se daruiasca unui locotenent proaspat venit din Finlanda.Iosca Drepin avea sa fie viitorul sot al Liubei, acela care avea sa-i daruiasca un conac la moda pe malul lacului Onega si de asemenea avea sa-i daruiasca si pe fiica lui pe care o avea in grija, el la randul sau fiind parasit de sotie.
Liuba avea acum ce-si dorea.Trecusera mai bine de douazeci de ani, si femeia de lume datorita traiului mai mult decat decent pe care si-l dorise, si al anturajului in care se invartea sotul sau, uitase de bietul sot pe care-l parasise fara macar a-i lasa o scrisoare in care sa gaseasca o justificare cat de cat plauzibila…
La zece ani dupa plecarea Liubei, copiii ei i se alaturara, la conacul lui Iosca Drepin, urmand cuviincios sfaturile mamei lor care avea « sa faca oameni din ei », care printre altele si-ar fi dat si viata numai ca propriile odrasle sa-si uite tatal si originile, mai ales faptul ca se nascusera undeva intr-un sat uitat de lume din regiunea khantilor.
Copiii ei nu erau niste salbatici, nu !Nu !Copiii ei erau mai presus decat orice, iar Iosca era tatal lor.Si nu traiau intr-o coliba batuta de vanturi, ci intr-un conac, asa cum se cuvine sa traiasca oamenii din inalta clasa ca ei.
Motea, uitat de toti, isi ducea zilele destul de modest, apropiindu-se de Dumnezeu prin ruga si post.Desi era apreciat de toti cei de la Curte, si avea o leafa de invidiat pentru un slujnic, Motea se rezuma la ingirijirea cailor stapanului sau, si desi adeseori ii ramaneau bani din propria leafa, prefera sa ajute cersetorii, animalele fara adapost si copiii strazii.
Se simtea mult mai impacat.
Se gandea ca poate daca nu ar fi fost descoperit intr-o zi de primarul provinciei Khanti-Mansisk, astazi nu ar mai fi avut sansa de a lucra in acest mediu, in care puteai cunoaste atatea persoane, si atatea lucruri deopotriva…insa cel mai mult se bucura ca mitropolitul Ruslan il vizita lunar.
Discutau despre viata de apoi si despre vietile martirilor.
In semn de multumire, Motea se ruga pentru sanatatea celor napastuiti dar si a Stapanului.Candela Maicii Durerilor era mereu aprinsa pe masa de langa patul lui din lemn.Iar tot pe masa, printre multele sale carti religioase, ssteat martora icoana familiei sale…pe care in sufletul sau refuzase sa o uite.Ea era inca vie.Liuba si cei patru copii priveau cu seninatate catre batranul tata care scotandu-si crucifixul mare din lemn de la gat facea de patru ori temenele pana in pamant si ii multumea Dumnezeului lui Israel ca ii tine familia departe de rele.
Nu ar fi vrut ca ei sa poateasca ceva rau, desi nu-i mai vazuse de mai bine de doua decenii…insa stia ca Tatal Ceresc avea sa-l asculte, pe el…muritorul de rand.

Insa in aceasta seara, batranul se pregatea sa inchida usa grajdurilor, luandu-si la revedere de la bunii sai amici, sarutand pe bot pe Polina, iapa lui cea mai iubita.O iubea intr-atat pentru ca schiopata.Se nascuse cu o scurtime la unul dintre picioare, insa Motea o invatase sa mearga drept si le demonstrase oamenilor ca o cabalina merita sansa de a trai, chiar daca nu poate alerga la fel de mult ca ceilalti semeni.Se opusese vehement atunci cand cei de la Curte luasera decizia sa o ucida.O crescuse cateva luni chiar la el in odaie, dandu-i sa manance ceea ce manca si el.Mancare de post.
Iar Maica Durerilor se salasluise in ea.Dumnezeul pacatosilor ii daduse viata, o incercase si o trimisese in lume.Polina era calea spre mantuire.
Uitandu-se inca o data la odorul cel mai iubit, mangaindu-si barba, zambi multumit si inchise usa grajdurilor tinand intr-o mana felinarul din care palpaia tremurator o lumina rosie.Motea luase o decizie inteleapta sa-si ia cizmele intrucat noroiul era de trei degete, iar stropii mari si grei improscau la fiecare contact apa din gaocile noroioase.Inchise repede sa nu intre aerul rece al noptii in grajd si-si facu cruce pentru ca nu cumva vreun spirit malefic sa intre si sa perverteasca animalele sale indragite.
Pasea incet, abia ocolind paraiele de noroi lichid care se strecurau prin santurile de pe marginea aleilor, cautand pe furis drumul sinuos catre canalizare.Motea era un om precaut din fire si de multe ori calcula situatia dinainte de a se trezi fix cu ea in fata.Insa cu toate acestea, viata ii daduse loviturile sale.
Una mai grea decat alta.Incercand sa gaseasca aleea scurta ce ducea catre treptele spre Aripa ce ducea catre camerele servitorilor, Motea avu senzatia ca distinge la lumina destul de slaba a felinarului purpuriu o silueta alba ce inainta grabita catre el.Desi nu parea un om ipohondru, Motea , in iarna anilor sai se preocupa de sanatate si avea impresia ca vederea ii joaca feste.Era cazul sa poarte ochelari, desi avea senzatia ca se va face de ras, intrucat nu era un om scolit si nu putea citi.La ce i-ar folosi oare niste ochelari ?
Pana sa se dezmeticeasca, dadu cu ochii de silueta agitata care venea tot intr-un suflet spre el.O recunoscu…paloarea fetei, forma obrajilor, ochii oblici …parul negru si lung, mainile fine..ea era.Femeia-salbatica adusa din stepa mongola.
Nu isi mai amintea numele ei, dar stia ca o salvase din mainile lui Serghei atunci cand Stapanul ii trimisese in campania impotriva salbaticilor din stepa mongola.Isi amintea apusul, rugaciunea si figura speriata a tinerei.
Acum distingea in ochii tot o frica, o spaima produsa accidental, dar nu mai recunostea nevinovatia aceea dezarmanta a copilei dezlipita din inima familiei sale.
-Fata mea, in numele Domnului nostru Iisus …opreste-te.
-Domnule, va rog sa ma ajutatiVa rog…trebuie sa ma ajutat.Nu am ce sa va dau.Va rog.Trebuie sa ma ajutati.
-Dar…ce e cu tine ?Ce cauti tu in puterea noptii ?intreba Motea nedumerit, neintelegand de ce o femeie ce trebuia sa doarma alaturi de sotul sau la acea ora din zori, umbla disperata prin curtea Palatului, in frigul noptii si in ploaie.Il ingrozea aparenta acestei inse, acestui suflet hoinar, infasurat in carpe si paturi.
Pirvirea ei ravasita si pometii obrajilor lasati, ii amintira de figura Maicii Durerilor.Motea, ii puse patern mana pe umeri si isi scoase mantaua.I-o aseza cu multa girja pe umeri.

-Multumesc, ingaima Jamila, prinsa de frisonul spaimei.
-Ce s-a intamplat ?intreba tot el cu vocea celui care o salvase candva din mainile celui ce o desprinsese de familia sa.
-Sunt fiica unui neam uitat.Domnule, nici dumneavoastra nu o sa va vina sa credeti ce grozavie am putut sa fac.dar am fost constransa de situatie…
Privirea ei umbrita de nebuloasa femeii ravasite amintea de un copil fugit de-acasa care acum nu mai avea bani si dorea sa se intoarca langa ai sai.Motea o privi cu mila, si o lua in brate.Jamila, incepu sa planga din nou…plangea sincer…plangea curat.
Nici ploaia nu ii putea spala lacrimile, nici frigul nu-i putea intra in oase.Simti dupa mult timp, caldura imbratisarii unui tata.Batranul simti in tanara femeie din bratele sale pe fiica pe care acum nu o avea alaturi.
Deodata, se trezi in situatia proscriscului, a compliceului care era pus fata in fata cu pericolul.Insa aceasta femeie tanara si frumoasa nu merita sa fie ucisa…desi…ucisese…
-Mi-am razbunat familia, parintii…pe mama.Si pe parintii adoptivi.Sper ca tarul sa simta suferinta pe care o port inca in suflet, domnul meu…
-Inteleg copila…haide, trebuie sa te duc undeva.(zise Motea indreptandu-si privirea catre etajul aripii de sud, unde luminile aminteau ca ultimele ceasuri ale mesei imperiale erau pe sfarsite).
-Uitati, am cateva bijuterii si o caseta pentru bijuterii din aur.
-Copila, ai furat…Domnul nu permite asa ceva…
-Dar nu sunt botezata in religia dumneata.Pentru mine este o necesitate, raspunse cu luciditate Jamila.Doar nevoia de siguranta…
-Of, Domnul nostru pedepseste astfel de fapte.
-Dumnezeul vostru ma va pedepsi mai mult pentru ca am furat aceste obiecte decat pentru…
-Pentru ce copila ?Ce ai facut ?, o scutura cu disperare batranul. Ingrozit de un raspuns pe care il intuia.
-Crima.Jamila citi pe fata batranului ce o tinea de umeri crispare, stupefactie si teama.Acest amestec de stari ii congestiona chipul batranului…iar un junghi il izbi in inima.Era pentru prima oara dupa mult timp cand inima il deranja.
-Sange , copila…tusi batranul.Sange…
-Trebuie sa mergem, domnule.Duceti-ma departe de acest loc.Haideti.va ofer bratul, tineti-va de mine…trebuie sa plecam de aici.Acum.Asta daca vreti sa-mi salvati viata.
-Da, trebuie sa te duc…imi povestesti pe drum…
-Tineti-va de mine…raspunse femeia, dandu-si seama ca fizic, mai multa nevoie avea acum batranul decat ea, intrucat de-abia mai putea respira.Il trase zdravan dupa ea, fiind oarecum ingreunata de greutatea mantalei, si luandu-i in mana cealalta felinarul in care fitilul de-abia mai arunca lumina rosie, tarandu-si pasii prin noroaiele impotrivitoare, iesi pe poarta Palatului.
Scotand un geamat atunci cand iesi pe poarta impunatorului Plaat de Iarna, il saruta pe obraz pe batran, in care pentru o secunda avu impresia ca il simte pe tatal ei mort.Motea, prinzand mai multa putere o sfatui sa-si grabeasca pasii.
-Haide, trebuie sa ajungem in mai putin de un ceas in mahalaua pescarilor.Cunosti casele de toleranta de acolo ?
-Nu cunosc casele de pierzanie, domnule, raspunse scurt Jamila.Pentru un moment, avu senzatia ca Motea avea sa o uite intr-un astfel de loc, si simti nevoia sa-i precizeze, strangandu-i mana :
-In locurile mele natale, femeia care preacurveste…este exclusa din neamul sau.
Atunci isi dadu seama ca ea preacurvise de cand se afla pe teritoriul acestei tari straine de sangele sau, dar avea scuza de a fi fost dezradacinata prematur.Se victimiza si isi dadea raspunsuri singura.Ea, care pierduse o copilarie, putea invata acum sa castige ?Si daca da…cum anume ?Putea ea castiga ?
Acum, cand o lume se revolta impotriva ei…cand in cateva ceasuri, viata ei avea sa se transforme in sume fabuloase de bani…pentru care mii de oameni aveau sa-si dea silinta sa i-o ia.
Dar viata ei nu se putea opri aici.
-Sa mergem domnule.Sa grabim pasul.Daca trecem de bulevard, si coboram pe malul Nevei, apoi la stanga putem sa…
-Copila, pana in zori trebuie sa pleci din Petersburg…
-Am bijuteriile, domnul meu.Nu mi-e teama.Insa nu prea cunosc orasul.Duceti-ma departe va rog…departe de tot si de toate.
-Esti sigura ca vrei sa ajungi departe ?Lumea dincolo de Petersburg este srum si cenusa…oamenii sunt fiare si orasele lor sunt…de vanzare…
-Si Petersburgul nu va fi de vanzare ?Cel putin…, adauga Jamila fiind constienta ca nu discuta tocmai din experienta proprie.
-Copila…in viata trebuie sa inveti sa pierzi.Insa …orasul asta nu a invatat niciodata sa piarda.in veci nu a cunoscut infrangerea.
-Stiti, doamna Machinsky, care le-a crescut pe d-ra Anna si pe d-ra Ecaterina de Romanov, povestea candva ca « Petersburgul va fi in scurta vreme de vanzare ».
-Cine o crede pe nebuna aia ?se rasti batranul, incruntadu-si ochii minusculi si albastri.Scuturandu-si barba de apa, se lasa trras mai departe de Jamila, care arata ca un caine ud, infasurat in carpe impregnate cu noroi.
Femeia atat de stralucitoare in zilele trecute, umbla acum speriata, ravasita pe strazi, in cautarea salvarii…Dumnezeul ortodox insa nu o auzea.Vocea ei era prea slaba, iar chemarea strabunilor era mai puternica decat orice credinta straina.
Taiau bulevardele si strazile laturalnice, cu o viteza destul de nesperata, razbind ploaia si frigul…ferindu-se de soldatii imperiali care patrulau prin centru calare…ascunzandu-se dupa copaci, sau uneori…sarind garduri…
Dupa patruzeci de minute de freamat si agitatie, cei doi oameni descoperira in final vadul care ducea in saracacioasa mahala a pescarilor.Se parea totusi ca mahalaua nu dormea nici noaptea.Dupa un stalp, o dama de companie isi lasa linsi sanii voluptosi de catre un soldat, cerandu-i dupa suma cuvenita de plata.Cainii mahalalei pescarilor urlau ingropati in noroaie, sfasiind aerul cu suntele lor ce trimiteau catre salbaticie.
Motea ii acoperi fata cu o bucata de carpa rupta tinerei, pentru a nu putea fi recunoscuta.
Figura unui « salbatic » era foarte usor de descoperit, iar acest lucru nu era de dorit.
-Uite,E lumina.Sunt acasa.Motea zambi complice si o indemna pe tanara femeie sa i se alature atunci cand batu la poarta unei porti proaspat vopsite, aflata nu departe de malul stang al fluviului Neva.
Un felinar rosu, marturisea activitatea acestei case.Era una de pierzanie.Nu era de mirat faptul ca in curte, matroana o mustra pe una dintre fete ca ceruse « prea putin », spunandu-i ca « facuse o alegere rea atunci cand o alesese ca dama de companie ».
Motea, auzind discutia, batu la poarta, in speranta ca batrana matroana, avea sa-si etaleze sanii lasati si soldurile grele, postandu-se la intrarea in curte, ca un zid provocator care trebuia trecut.
Si nu se insela.

-Hai, treci in casa si fa-ti treaba.Avem clienti.Hai, fuguta !Nu stau sa…
-Bine, conita.Am fugit.
-Buna seara.Matroana raspunse din instinct, insa dand cu privirea de cele doua siluete batute de ploaie facu ochii mari incepu sa-si piarda cumpatul, punandu-si mana-n brau ca orice locuitoare a mahalalei.
-Ce e cu voi ?Hai, valea !Va arunc afara de nu va vedeti, depravatilor !
-Dar, doamna…
-Ce vreti ?
-Am venit sa…incerca Jamila sa salveze situatia.Iis pleca privirea si incerca sa ii explice batranei matroane motivul real pentru care venisera, insa simti in vocea batranului mai multa stapanire decat in a sa.
-Nu primim cersetori.Hai, carati-va pana nu va iau cu matura si va arunc in noroi, zise matroana si incepu sa-l impinga pe Motea.
-Doamna, noi nu am venit sa cerem nimic de la dumneavoastra.Am venit in vizita la Tamara…fata care locuieste cu chirie la dumneavoastra, stimata doamna.
-Exact…am venit la Tamara..repeta inconstient Jamila, nestiind cine este Tamara.
-Tamara nu primeste invitati la ora asta.De unde o stiti voi pe Tamara ?Tamara e o fata cumsecade si imi platese la timp chiria.Nu am avut niciodata probleme cu ea.
-Doamna, va rog frumos…o cunosatem pe Tamara.Atunci Jamila, socase cutiuta din aur si i-o dadu femeii cu gura mare.
Vazand lucratura in aur din care era confectiont obiectul, saltandu-si sanii lasati in corset, si tragandu-si foaleel rochiei galbene, batrana dama de companie alerga spre usa de la odaia Tamarei, anuntand-o ca are oaspeti in zori de zi.
-Tamara…Tamaraaaa….Tamaraa..raspunde mami.Iubita, raspunde.Tamaraaa, raspunde !Rspunde !Ai invitati.Mami, te-am anuntat ca te cauta unii.Hai, ca am treaba.Mama se duce sa stranga banii de la fete.
Tamaraaa !

Femeia batea cu stoicism in odaie, indesand cutiuta din aur intr-unul din buzunare, stiind ca luminile erau aprinse in incapere.Iar Tamara, din fericire era acasa.In general, nu-i placea absolut deloc sa se stie datoare oamenilor, iar acum se putea revansa fata de femeia a carei fata era acoperita de o carpa plina de noroi.O asa oferta nu se refuza, ii spunea instinctul ei de targoveata.Chiar nu.

Vocea rasuna in noapte trezind vecinii caselor alaturate, amintind tuturor ca fetele terminasera orgiile si ca era vremea ca banii sa fie numarati.Iar cu batrana matroana chiar nu era de gluma.

Capitolul VI:In vino veritas.

2010-03-11T07:51:00.000-08:00

Cat de netrebnice ne sunt dorintele atunci cand stim ca sufletele oamenilor ne apartin…cat de parsiv este zidul pe care il asezam caramida cu caramida intre noi si ceilalti, cat de ipocrite ne sunt simturile atunci cand depistam urme ale pacatelor pe pielea adversarilor nostri, cat de morbida e suferinta bietelor oase care urla zadarnic din tarana.Iar tarana rasufla provocator catre lume…

Era spre orele serii cand familia Romanov se asezase la cina, impreuna cu toti invitatii de la nunta.Slujnicele imbracate festiv, saltau rochiile si papuceii la fiecare sticla pusa pe masa, si fiecare cavaler de onoare tinea mortis sa se laude cu viitoarele fapte de arme pe care avea sa le dovedeasca in neterminatele lupte cu vecinii kazaci, ori mai marii mosiilor iakute care se laudau cu cate bunuri confiscasera de pe la taranii din regiune in ultimii 2 ani.
Paharele se umpleaua, vazand cu ochii si mai presus de orice, odata cu licorile care e varsau in gatlejuri pline de nesat, crestea de tot atatea ori tensiunea.Daca protocolul cerea ca la masa imperiala sa fie acordata o oarecare tinuta si sa se discute despre fapte de arme si despre arte frumoase, domnisoarele de salon gasisera cu virtute sa abordeze aspecte din viata lor de asternut.Sa le ridiculizeze, si sa le faca cunoscute mai ales tinerilor din partea opusa a mesei, care nu pareau sa conteneasca in a da pe gat licorile, care de care mai ademenitoare.
Una dintre cele mai usuratice domnisoar de salon, Anna Karevna isi lasase o cosita prinsa cu crin, sa alunece lasciv pe unul din sani, jucandu-se cu furculita intre buze, mai mult lingand decat savurand o bucatica de carne de porc, deosebit de bine preparata :
-Ilici, n-ai vrea sa ma ajuti sa inghit friptura ?ii arunca ea niste ocheade unui tanar ca la 23 de ani, cu mustata cafenie.
-Mai poti ?striga o alta voce dintr-un colt destul de indepartat al mesei.
-Parca n-ati sti-o pe Anna.Parca nu stim ce face ea cu bucatele.Deja ma gandesc cu groaza cand vor aduce platourile cu salata de fructe sau compoturile, incepu sa rada o tanara plinuta cu un neg vizibil pe sanul drept, si care vorbise porcos pana in acel moment cu o alta domnisoara de salon care isi exprima dorinta frivola de a regurgita tot ce consumase.
-Ca de exemplu…ce anume, Catrina Dobrinceva ?incepu sa se joace Anna Karevna cu un ac de prins parul din aur.Ce vrei sa insinuezi ?Stiu ca majoritatea si-ar dori sa ma vada cum ling frisca de pe degete si uneori…dintre sani…insa momentul domnilor nu este acum.
-Plus ca e si tarina Alexandra la masa, sopti discret o alta domnisoara care nu parea mai mare de 17 ani, ciupind-o de fund.
Anna tresari fara sa mai poata spune nimic :
-Indrazneata pentru o copila, ii zise grasana de langa.Pun pariu ca Ilici si Yuri ar da oricat sa va poata atinge pe amandoua…sa va stranga si sa va poata linge bucatile de fructe ramase intre sani sau …
-Intre fese, completa sarcastic fata de 16 ani.Anna ii lua mana usor si i-o puse pe unul din sani, in timp ce Catrina Dobriceva indesa in cavitatea bucala, bucata dupa bucata de friptura.
In cele din urma, dorind sa stinga condimentele multiple din friptura de porc, incerca sa bea cu nesat un pahar de vin rubiniu, insa bucatile aproape nemestecate de friptura se dusera valvartej spre gat, in cele din urma, dupa o crispare oarecum porcina si o scuturare exagerata a mandibulei, distinsa domnisoara ragai.
Un miros pestilential parasi propria-i gura, indreptandu-se catre cei din apropierea ei.
-Cateodata, nu strica sa purtam si o batista brodata impregnata cu parfum de vanilie, conchise atractia serii, Anna Karevna, desfacandu-si un pic corsetul.

La patru invitati de ea, Ecaterina privea pe diagonala, incercand sa arate cat de buna iesise friptura de porc, parca dorind sa-i atinga pe nesimtite degetele Jamilei.Sa o simta iarasi, sa o patrunda si sa o aiba inapoi in cada.Bau si ea un pic de vin rosu, insa simti bautura precum ai crede ca tocmai ai dat gata un paharel de smoala topita.Buzele ei lasau a se intrezari crapaturi si un inceput de herpes intr-un colt al gurii.
Tarina, mai mult decat oricand discuta aprins despre momentele cand era mama si despre primii ani de viata ai fiului ei, despre multiplele lui probleme de sanatate si despre dragostea ei neconditionata pentru un fiu trecut de prima tinerete.
Tarul parea insa cel mai rezervat om care se afla la aceasta cina intesata de picanterii, incercand sa vada prin ceilalti, sa despice trupurile in doua si sa digere in locul lor mancarea.Se vedea ca aceasta mancare nu ii pria, insa nu avea sa lase sa se vada acest lucru.Fiul sau se insurase in acea zi si nimeni in lume n-avea sa-i strice buna-dispozitia tareviciului.
Alexei se afla printre putinii barbati care nu gustase din bautura si printre putinii care nu discuta aprins despre fapte de vitejie ori confiscari de hectare.
Parea transpus intr-o lume a lui, in care putinul reprezenta perfectiunea, unde niciodata nu exista prea-tarziul, ori unde impacarea cu sinele era un princpiu fondator.
Avea langa el o femeie deosebit de tanara si de frumoasa, cum putine vazuse pana in acel moment vreo curte europeana.Avea sa-i ofere totul acestei femei minunate si avea sa o invete sa-l iubeasca, insa asa cum le spusese si Mitropolitul Ruslan, atunci cnd le asezase pe degete, verighetele… »totul era menit pentru a veni in timp ».

Jamila, imbracata in rochia de mireasa, inca cu o parte din voal pe cap, impartea cate un zambet fiecarei persoane care acorda un interes sporit aliurei ei.Stia ca este o straina.Stia ca nu va fi niciodata ca ei si nu va putea fi pe placul oricui vreme indelungata, oricat de nobila era socotita.
Vorbele impulsionau cel mai mult si de multe ori, tot vorbele fac foarte mult rau, insa vorbele fara fapte nu au o putere demna de luat in considerare.
Jamila nu era genul de femeie care sa vorbeasca foarte mult, dar nu era de fel nici macar o taciturna.Aceasta seara era una decisiva.Era un rol care trebuia dus la bun sfarsit.Stia ca in timpul valsului vienez din acea seara, Adevarul urlase mai tare decat niciodaya si simtise nevoia sa-i ofere chiar in acea clipa ofranda meritata.
Insa nu o facuse atunci.Stia insa ca prada era deosebit de vulnerabila ACUM, AICI, MOMENTUL ASTEPTAT SOSISE.Jamila inchise ochii pentru cateva secunde si se vazu singura in mijlocul unei campii unde o furtuna de praf ameninta o localitate.Auzea strigate, glasuri de animale, mame care isi chemau copii in casa, glasuri de copii batuti.Deschise ochii si vazu o doamna trecuta de patruzeci si cinci de ani care discuta cu un aer interesat despre arta neoclasica si se vroia genul de femeie din inalta societate cu veleitati artistice, care calatorise prin tarile Apusului.Incerca sa-i etaleze cat mai multe cunostinte unui barbat foarte elegant, cu un ochi de sticla, despre care Jamila avea sa afle ca il cheaa Vladimir Dorisov.
Jamila intelegea acum ca aceasta adunatura, era una de convenienta si fiecare discuta niste subiecte care erau alese la intamplare pentru a »umple seara », era un prilej pentru atatea femei tinere de a fi « vazute » si o oportunitate pentru toti barbatii de a agata, ori de a satiriza subiecte deocheate.
Oamenilor le placea asta si o faceau cu daruire, se legau de fapte aparent banale, pe care le mitizau si le transpuneau intr-o aura de inedit.Subiecte ce se nasc intr-o ora si mor in zori.
Temelia acestor discutii era nascuta din prejudecata si compromis, nimic constructiv si totusi hilar.Conta ca se distrasera o seara si ca participasera la o casatorie de pomina.
Chipul sotului sau, trada mina omului care mai asistase la asemenea mese spoite, cu oameni ipocriti.Pentru Jamila era prima oara, era o sansa unica de a sonda aspiratiile acestei gloate de capete nobile care erau amatoare de balaceala gratuita in propria tarana.
In timpul valsului, barbatul ce o tinea de mana era acela care era dispus sa dea totul pentru ea, care se insurase cu ea pentru a ii oferi in dar toata lumea.Si totusi, ea vroia o parte din ea…isi vroia locurile copilariei inapoi si parintii.
Alexei nu i le putea oferi.Alexei isi batuse joc de dorintele ei si o mintise…el nu-i putea oferi totul.O mintise, isi batuse joc de credinta ei si de firea ei.
Nu ii putea oferi totul !NU !NU !Era o minciuna.De ce parintii ei nu erau acum cu ea in timpul dansului ?De ce se ascunsesera de ea ?Cine ii furase ?
Alexei parea transfigurat si incerca sa o sarute pe Jamila, asa cum isi dorise pe tot parcursul zilei sa o faca, sa-i patrunda cu limba calda toata cavitatea bucala, iar ea sa-i linga degetele.Dar schitand un zambet, pe care el il intelese ca fiind unul fals, Jamila lua o mina oarecum crispata, si la o examinare mai atenta inexpresiva.Aceste mine sunt deseori adoptate de asiatici, cand nu vor sa transmita nimic, si totusi sa cunoasca prin proprii tai ochi.Ea nu era o femeie din lumea sotului ei, ea nu era Anna Karevna , nici Catrina Dobriceva.Era Jamila.O taranca incarcata de un misticism rar intalnit in Apus, dar deseori manifestat in stepele uitate de oameni si vreme ale Asiei Centrale.
Aceasta femeie ii dadea de inteles ca nu vroia un sarut acum, ci o intreaga noapte…o noapte care se vroia doar a lor.Si avea sa faca noaptea sa fie doar a lor.
Ploaia despica cerul negru, iar apa incepu sa se pravaleasca peste Palatul de Iarna.Ropotul improsca cu apa murdara geamurile maretei locuinte imperiale, iar servitorii incepura sa se impacienteze si sa se imparta care pe unde ajungea mai repede sa fixeze bine obloanele si sa inchida ferestrele masive, astfel incat covoarele sa nu fie udate.O servitoare cazu in genunchi, impleticindu-se in propria rochie cernita, incercand sa fie printre primele care aveau sa inchida geamul.
Rasetele si glasurile rasunatoare din Sala de Oaspeti fura intrerupte la primul tunet, ir primul fulger facu luminile candelabrelor impunatoare sa palpaie.Mesenii erau prea imbatati de diversele licori, astfel incat sa poata sesiza aceste schimbari bruste.N-avea a face.Bautura mai era si bautura avea menirea de a curge.Femei erau destule.Pe atat de multi barbati care vroiau sa uite de constrangeri si sa se simta bine.

Undeva in Sankt petersburg, in mahalaua pescarilor, foarte aproape de malurile Nevei, ploaia transformase ulitele in noroaie, iar in unele curti, caini nemancati de oeste doua zile, urlau la luna ascunsa de nori, scaldandu-se in noroaie.
Opaitele asezate pe mese adunau in jurul lor ori betivanii eterni ai strazilor, ori dame de consum in asteptarea unor clienti dornici de niste servicii ieftine de cateva ore.Clientii stiau ca aveau sa mai revina.
In curtea unei astfel de femei, locuia Tamara, o femeie de 26 de ani, care era cea care cusea textilele rupte din camerele Palatului de Iarna, de la sosete si broderii, la cearceafuri si servetele de ornament.Primea un salariu din care ea spunea ca se putea intretine, hranind cele doua copile pe care le luase de crescut.Emilia si Nastashenka.Mama Nastea, mama ei, se ocupa in general de Emilia, o copila de 9 ani care invata la scoala aflata la trei stradute de casa bunicii.Ea nu stia ca parintii ei natuali o parasisera atunci cand nu avea decat patru zile, si ca Tamara o adoptase, cand si ea la randul ei avea doar 16 ani.
Tamara o invatase pe Emilia ca tatal lor natural este mort, ca fetita cealalta este sora ei mai mica, si ca mama Nastea este bunica lor.Tamara nu le oferise paradisul, insa dorea sa-i cultive cel putin fiicei mai mari aerul independent.In realitate, Tamara fusese violata de catre propriul bunic la doar 13 ani.Avea sa rezulte un copil, pe care mama Nastea a avut grija ca fiica ei sa-l piarda.Cum putea un copil la 13 ani sa aiba grija de un alt copil ?
Din acea clipa, avea sa-l rooage pe Dumnezeu si pe Maica Minunilor sa o ierte ca si-a impins fiica sa savarseasca un asemenea pacat.
Insa Tamara decisese sa nu mai vorbeasca vreodata despre acel moment.Candva i-a propus mamei sale ca vrea sa adopte o fetita, lucru pe care l-a si facut.Emilia avea sa-i aduca fericirea pe care viata nu i-a oferit-o.Se bucura ca avea posibilitatea de a lucra la Casa Imperiala, chiar si ca sluga.Isi castiga cinstit existenta, muncea sase zile, de dimineata pana seara.
Mama Nastea hotarase sa aiba grija de fiica cea mare, intrucat Tamara avea in grija cealalta fetita.Nastashenka fusese adoptata la opt luni.A fost gasita in port, intr-o cutie.Era degerata, si inima aproape ii mai batea.Curand, Tamara a descoperit ca fetita avea foarte multe probleme de sanatate.Si ii trebuia ingrijire.Mama Nastea purta din momentul adoptiei celei de-a doua fetite, durerea mamei care-si vede fiica toropita de durere, si o nepoata, un suflet nevinovat aspru pedepsita de boala.Nastashenka nu putea vorbi, statea doar in pat si uneori plangea, alteori te fixa cu privirea blajina, uneori bea singura lapte pe care bunica sau sora ei i-l oferea cu lingurita.
Alteori, vomita bucatile de biscuite cu iaurt, sau marul si morcovul dat pe razatoare.
Emilia intelegea ca sora ei mai kica de aproape de sase ani, nu era ca ea, si nu se putea juca cu ea si cu colegele de clasele primare.Emilia intelegea doar partial durerea Tamarei.
La varsta de 26 de ani, Tamara era o femeie tnara imbatranita de vreme.De peste cinci ani, ea isi impartea viata intre Palatul Imperial si umila ei camera unde statea cu chirie.Luase aceasta decizie pentru a ii ofei camera sa, Emiliei si pentru a o mai scutia pe Mama Nastea de niste cheltuieli.O mai ajuta atunci cand femeia ii facea pomana sotului ei decedat cand Tamara era inca sugara.
La patru ani de la adoptia micutei Nastashenka, Tamara a aflat ca era copilul din flori a uneia dintre damele de companie cu care impartea curtea.Matroana acestui bordel aflat in mahala, ii oferise sansa de a plati o chirie mai mica pentru camera ei.Emilia insa, locuia cu bunica, intr-un cartier mai central al Petersburgului, insa zi e zi venea cu mama Nastea sa stea la capul surorii ei aspru pedepsite de boala.
In acea seara insa, Tamara aprinsese candela.Se rugase de trei saptamani la Maica Durerilor sa nu i-o ia pe fata ei, si sa i-o lase,Ii promisese lui Dumnezeu ca daca ii va lasa copila, ea se va duce la manastire.
Insa Nastashenka se simtea deosebit de rau in acea seara, iar la capatul ei venise si mama Nastea impreuna cu cele trei surori ale ei, Krasimirna, Mascha, Feodosia si Arinda.Impreuna se rugau la divintate sa nu le ia pe sufletul lor cel mai drag.
Insa tristetea lor avea sa fie inghitita in sughituri de ploaia de afara.Lacrimile care curgeau pe obrajii Tamarei si ai celorlalte femei imbracate in negru, se reflectau in vremea de afara, aceleasi lacrimi care biciuiau hradina Palatului de Iarna.
Jamila era deja in bratele sotului ei, urcand atent, pas cu pas scarile pentru a ajunge in camera pregatita pentru ei.Avea sa ii multumeasca tarinei Alexandra ca ii scuzase pentru retragere si ca luase initiativa de a continua cina si petrecerea in acea seara, chiar daca un val de hohote vulgare de ras cutremurara incaperea.
-Au treaba mirii…au treaba, rasunau voci de barbati.
-Vrem si noi sa auzim.Cand o regulezi pe mireasa…adauga vocea pitigaiata a Annei Karevna.
-Ba sa ne arati prosopul.
-Oare cum fac astea …asiaticele ?replica vocea baritonala a unui barbat mai in varsta care privea admirator la sanii ce se revarsau din corset ai Catrinei Dobriceva.Tocmai adusesera o alta friptua la masa, chiar una de curcan.
Urcand treptele, Jamila il lua de grumaz pe sotul ei si-l saruta.Limba ei ii patrunse adanc gura, simtindu-i saliva si apoi isi cobori limba chiar in momentul cand el deschise cu grija usa camerei, lingandu-l sub barbie.
El gemu de placere si o arunca pe pat pe femeia lui.Jamila, aruncand jos, pe covor, vall de mireasa, ii zise :
-In seara asta vom juca un joc.Eu sunt curtezana.Tu esti clientul meu.Vreau sa ma domini.
-Dupa cum iti e dorinta.Numai ca n-as fi de parere ca sa te pretezi la statutul unei curtezane.O sotie de tarevici nu poate fi o ultima femeie.
-Nimeni nu a zis asta, insa ar fi mai interesant daca ai vedea si cum poate degenera o sotie de barbat nobil intr-o femeie de consum.
-Fie dupa voia ta, incuviinta el, strangand-o in brate, in timp ce ea ii desfacu cureaua si ii dadu jos pantalonii.
Alexei simti cum toata caldura coprului iese din imbracaminte, cum din camasa se simtea un miros acru de transpiratie si cum o limba calda ii feleaza membrul.Observa la cateva fractiuni de secunda, capul sotiei sale miscandu-se provocator, sugandu-i membrul.
Alexei isi dadu jos camasa, si de-abia reusi sa se intinda pana la noptiera pentru a lua un pahar din cristal pentru a turna vin rosu.
-Nu acum, dragul meu.Inca nu a venit timpul.
Fiara din ea dorea sa sfasie carnea si sa o imparta in bucati.Nimeni nu o mai putea opri din nestavilita dorinta de a simti angele in propria gura si lacomia de a vedea invins inamicul princpial al compromiterii propriei tinereti.
Adevarul isi facea loc in inima ei cu cat inainta mai adanc in sufletul animalului-totem pe care isi dorea sa-l sacrifice astfel incat zeul timpului sa-i ofere rabdarea si binecuvantarea sa.
Barbatul din fata ei se clatina de placere si pentru cateva momente avu senzatia ca in gura simte gustul lichidului preseminal care ii aluneca cu o densitate speciala pe trahee.Il culca pe pat, se juca cu parul lui de pe piept si incepu sa-l loveasca.Simtea cum fiara pune stapanire pe ea, cu cat ea incerca sa fie dominata.
El se vedea patruns de farmecul tinerei care avea sa se comporte ca o femeie comuna de lume, asezandu-se cu vaginul in fata cavitatii lui bucale, amagindu-l, varsandu-si un pic din vinul cel bun pe clitoris, dandu-i sa bea, sa linga, sa o framante pentru ceasuri.
El incerca sa bea minunata licoare si sa isi plimbe degetele pline de vin pe coapsele ei.Parul negru lucios care-i dadea in ochi, ii dadea o mina ciudata Jamilei, intr-adevar aceea a unei femei salbatice care se supune si supune la randul ei barbatul de langa ea pe care vrea sa-l duca in lumea placerii maxime.
Dorinta se putea citi in ochii lui si dintr-o miscare, incepu sa se infrupte din trupul femeii-fiara, muscandu-i sanii, framantandu-i soldurile fierbinti, asezand-o pe pat, si tinad-o de maini, incepu sa o linga dupa ureche in timp ce membrul lui intarit ii strapunse anusul.Membrul aluneca destul de bine, avand in vedere calitatea uleiului de peste cu parfum de levantica cu care o unsese pe femeia ce dorea sa i se daruiasca.
Cu foalele rochiei de mireasa in vine, Jamila lua o panza si se acoperi dupa ce sotul ei dori sa o patrunda vaginal.
-Nu acum, dragul meu.Asteapta putin.Vreau sa aduc un pahar sa sarbatorim aceasta seara de neuitat.Iti multumesc pentru aceasta.
-Stii ca aceasta seara iti este dedicata, zise el rasufland si gafaind, plecandu-se la marginea patului, infasurat in cearceaf.

Jamila il privi cum statea in pat sorbind-o din ochi, si se duse in baie sa isi dea jos restul rochiei de mireasa si sa se parfumeze.Cugeta cateva secunde, se gandi la barbatul naiv pe care-l avea in pat.Se gandi la copilaria furata si la parintii care erau uitati intr-un capat de stepa, acolo unde nimeni nu o privea ca pe o straina, acolo unde era sange din sangele poporului sau.
Fiara dorea sange si stia ca va castiga lumea intreaga daca va oferi jertfa dorita Adevarului.Istoria de cele mai multe ori desi isi cauta implinirea in contingent, cauta cai cat mai complice pentru a-si determina oamenii sa actioneze intr-un fel sau in altul.

Barbatul ei se misca dintr-un capat in celalalt al patului atunci can lua decizia sa scoata un pliculet cu un prag alb pe care il freca intre degete.Cu satisfactie.Ochii ei scaparau.
Iesi goala din baie, cu fata ravasita si cu parul despletit atarnandu-i peste chip si sani, intorcandu-se catre paharul de vin pe care si-l plimba deasupra vaginului, si pe care incerca sa-l mangaie provocator, plimbandu-l peste fese, siin cele din urma, cu ultima zvacnire ucigasa, cufundandus-i degetele in el, frecandu-le deosebit de bine de peretii lui, astfel incatvinul rosu se facu rzoiu pentru o secunda, ca apoi sa dispara in profunzimea unui rosu rubiniu, pacatos.
Varsa un strop din licoarea pasiunii pe buric, iar apoi se alatura sotului ei in pat, plimbandu-i pe burta paharul si oferindu-i sa bea cu nesat.
Nu avu nicio remuscare atunci cand el cu o privire fixa dadu pe gat si ultima picatura din blestemata licoare.Aruncandu-i paharul din mana, femeia-fiara ii lua membrul intre palme, i-l freca scotand niste sunete ce tradau o salbaticie in stare pura, ca mai apoi sa il lase sa i-l infiga in interiorul fiintei sale.
Jamila tresari pentru cateva momente, ca mai apoi sa geama de placere.Dorea ca acest barbat sa o simta, sa o domine, sa o framante.
Toropiti de placere, corpurile lor frematau, jocul carnii se despica cand mai amplu, cand mai adanc, carnea ei tremura atunci cand sotul ei o zguduia cu atata incredere.Stia ca momentul sosise, si tipa nu atat de placere, cat din satisfactia sentimentului de a invinge.Era victorioasa, carnea se prabusea in fata ei, insa ea ramanea singura in mijlocul campiilor, caii stepei alergau in jurul ei, rascolind praful.
Copii si mame insarcinate venisera in jurul ei sa ii sarute fruntea transpirata.
Cand isi dadu parul pe spate, il vazu pe tarevici cum se crispeaza, dandu-si in acelasi moment seama ca el , si nimeni altul avea secundele inumarate.
Luandu-i mainile care se raceau odata cu incercarile lui de a respira, i le aseza pe sfarcurile ei si ii saruta varful degetelor, sugandu-i un deget cu putere.Atunci simti, samanta lui fierbinte, invadandu-i vaginul.Atunci auzi ultima sa horcaiala, ochii de un verde intens, fixand-o si incordandu-si spatele.Cu ultimele sfortari, Alexei o rpinse de degete, simtind cum o fierbinteala cumplita ii cuprinde organele interne, improscand-o cu un val de sange pe care il expectora.
Jamila, cuprinsa de o stare de greata si teama, se lasa in genunchi si se aseza dupa perdea.Stropii de ploaie reci si grei improscau cu sictir geamurile camerei in care cei doi isi unisera corpurile vreme de doua ceasuri, simtind trupul sau cum lasa urme pe geam.
Alexei se mai zvarcoli de trei ori, sangele tasnindu-i pe gura si pe urechi, improscand panzele din jur, fixand-o ca o imputare cu ochii mari si clari.Lacrimand, se lasa prada durerii crunte si crispat , cu mainile impreunate, prea reci pentru a fi incalzite, cu fruntea plina de broboean de sudoare, cu parul intinat de licoarea pacatului, cazu, parca incercand sa o tina de mijloc pe femeia care i se daruise.
Facuse sex doua ceasuri cu cea mai scumpa curtezana din cate cunoscuse tot neamul sau pana acum si ii platise cu pretul maxim.Acum Jamila era din nou fata lui Tei-Uin si al lui Set.Era o tanara care era speriata si vroia protectie, care se speria de tunetele de afara si care tremura.
Cadavrul barbatului din fata ei zacea intr-o balta de sange, pe care ea nu il mai cunosuse pana acum.Zacea in uitare, caci nu ucisese prin el un tarevici, ci un intre sir de tari.Rusia avea sa ramana stearpa pe vecie.
Tarul Nikolai avea sa primeasca dimineata cea mai mare lovitura pe care avea sa i-o fi dat vreodata istoria, insa pana in zori, ea trebuia sa scape.Trebuia sa se strecoare in afara acestui lacas al tenebrelor.Adevarul acum era una cu fiinta ei, iar neamul ei fusese razbunat.
Plina de sange, cu parul ravasit, cu o camasa sifonata pe ea si cu o patura plina de vin cu urmele clare ale sangelui albastru pe fata, tanara de 18 ani se indrepta catre coridorul ce dadea spre gardina de Vest, acolo unde isi au camerele slugile si servitorii.
Simtea inca samanta lui in interiorul ei, simtea ca urmele unei nopti deocheate nu s-au dus inca,Era spre orele 3 si jumatate ale diminetii, cand de-abia reusi sa iasa din camera, imbracata cu ce apucase, aratand mai degraba a cersetoare, decat e sotie de tarevici.
Jamila parasea pentru ultima data cea mai nobila familie in care avea sa i se fi dat vreodata a trai.Ea refuzase, oprimase aceasta sansa si acum se indrepta catre drumul dezndaejdii, insa era multumita ca era eroina neamului ei.
Furtul se pedepeseste cu furt.O copilarie furata a fost rascumparata cu viata unui fiu al unui neam nobil.Frica si tristetea avea sa puna stapanire pe dinastia Romanov, insa deocamdata nu-i pasa decat sa se vada in afara acestei rezidente nenorocite si sa reuseasca sa plece pana dimineata din orasul degenerarii naturii umane.Natura umana cauta adevarul, adevarul o mistuia, dar adevarul statea in vin.In cer, zeii ce detineau Adevrul Absolut jubilau devorand ofranda oferita de femeia neamului parasit.
Ploaia se repezea si mai inversunat peste curtea Palatului de Iarna, sfatecand fumul primului ceas al diminetii, lasand intunericul sa domine inca cerul.

Iar tarana rasufla provocator catre lume…Iar o noua lume se naste din greselile alteia.

NB:o cheie de interpretare a capitolelor ce vor veni, cat si a mesajului ce se desprinde din roman, o puteti gasi in piesa de mai jos.

Capitolul V:Catedrala.

2010-02-06T08:45:00.000-08:00

Se arata o dimineata promitatoare, o dimineata in care un oras rasufla usurat dupa saptamani de pregatiri, usurat de poverile pe care istoria si oamenii ce si-au scris povestile inauntrul sau i le-au adus in timp.Orasul era aici demult.Oamenii sai puteau fi sau nu, erau pur si simplu niste biete efemeride care spoiau destinul acestei urbe atotstiutoare.Petersburgul iti putea spune sa te opresti dinainte de a intra pe portile sale, sau se putea comporta intocmai precum curvele bordelurilor sale, zambindu-ti frumos atunci cand stia ca ai ceva bani prin buzunare.
Petersburgul, asa cum spusese si doamna Machinsky, avea sa fie un oras de vanzare.Orasul care era invatat doar a cumpara, acum isi astepta pretul.Noii sai stapani, in lunga lor agonie pentru avutie, aceasta auri sacra fames care ii contaminase, ii fixasera orasului un pret jignitor de mic.Dar Petersburgul isi astepta in batranetea anilor sai osanda.Gigantica sa osanda.
O femeie in varsta trecea strada impreuna cu nepotica, pentru a merge la Biserica Inaltarii Sfintei Cruci.
Fetita avea in mana 3 lumanari din ceara naturala, iar dintr-una din ele nu mai ramasesera decat trei sferturi, semn ca in trecut doua maini inaltasera un sfert in scopul rugii catre cei de Sus.Basmaua femeii avea niste culori absolut dementiale, in care aveai impresia ca toate frunzele toamnei se impletisera cu pene de corb.Coada ei alba, odinioara blonda si lucioasa, statea dreapta pe spatele ghebosat.Volanele rochiei batranei doamne erau murdare de noroi, intrucat seara abatuse ploaia rece peste oras.Fetita pasea atent, tocmai pentru a evita mocirlele, sarind cu cate un pas, acolo unde ochiurile de apa demonstrau un potential pericol pentru pantofii ei albi de lac.
Ochii ei albastri, ca si cei ai bunicii, aduceau a senin, a cer de vara, a calatorii romantice catre sesuri de nicaieri, a paie de grau si a cantece de dragoste inecate in fum de amurg.
Batrana insa nu mai avea acea sclipire pe care doar tinerii si copilandrii o au in priviri.Viata trecuse peste ea, asa cum trec apele Nevei printr-un oras pierdut.Fluviului nu-i pasa.Apa trece, insa de cele mai multe ori nu spala pacatele.
Batrana intra cu nepoata de mana in lacas, facandu-si cruce, iar in semn de respect fata de divinitate, se pleca in genunchi, facand o temenea.Copila facu intocmai.Cand batrana ii facu semn sa se ridice, copila, ridica ochii catre ea si-i zise :
-Mama Nastea, astazi vom vedea pe Luminatia Sa ?Vom vedea pe fata salbatica ?Anna Casparova mi-a zis ieri ca va merge cu tatal si cu mama ei.
-Da, draga mea.Anna se duce.Mereu e bine sa vezi noul.Si eu l-am vazut pe Tarul Nostru atunci cand s-a casatorit.Boje moi, boje…boje moi…tanara mai eram.Tatal meu nici nu stia ca am sa ma duc cu o prietena sa ne uitam…
-Si de ce nu vrei sa mergem, bunica, si noi ?Vreau sa o vad pe fata salbatica.
Batrana o stranse de mana, si deodata retina senina i se crispa.Venele mainii se ingrosara mai mult decat de obicei, si tragand aer in piept, incerca sa se indrepte de cocoasa, apoi cu un fel de efort urias se pleca in genunchi, cuprinzand intre palme capul blond al fetitei :
-Oh, copil frumos.Candva eram ca tine.Imi placeau sa vad regii si reginele, sa vad cum arata, cum sunt imbracati, cum vorbesc.Draga bunicii, sunt oameni ca si noi.
-Ca noi, bunica ?Au si ei o pisica pe care o cheama Baboka ?
-Nu, nu au o pisica.Au altfel de animale.Stii, uneori oamenii ca bunica si ca bunicu, iertata fie-i tarana, devin animale.Insa cel mai periculoase sunt animalele salbatice.
-Si eu sunt animal, bunica ?
-Tu esti o oita, iubirea bunicii.Sa te feresti de animalele salbatice.
-Bunica, si fata salbatica e un animal ?
Femeia se crispa din nou, facandu-si cruce :
-Draga bunicii, promite-mi ca nu ma vei mai intreba lucrul asta.Si bunicii ii este frica.Femeile straine, si mai presus decat orice, femeile astea salbatice, venite din tara de Miazazi, sunt animale salbatice.Traiesc pentru a ucide.
-Si ce mananca, bunica ?
-Omoara oameni si le mananca sufletele.(Batrana isi ridica ochii disperati spre cupola bisericii.porumbelul Duhului Sfant statea ca de obicei cu aripile desfacute deasupra crestetului ei.Tocmai vorbise mai mult decat s-ar fi asteptat ca ar fi trebuit)Gata, hai, trebuie sa inceapa slujba.
-Fata salbatica e un animal salbatic.Omoara oameni.
-Shhhhh……..facuta femeia.Tine-ti gura, Emilia.
Copila o stranse si mai puternic pe bunica de mana si se lasa in genunchi alaturi de celelalte capete acoperite de basmale, atunci cand preotul iesi din altar.O cruce mare isi facura sufletele aflate in iarna vietii.

« Fata salbatica ucide.Fata salbatica e rea si omoara oameni. », isi repeta in sinea ei fetita cu ochi albastri.

Clopotele incepura sa bata puternic, insa nu in biserica in care se rugau Emilia si mama Nastea, ci in catedrala impunatoare a orasului, in care de mai bine de 3 secole, tarii Rusiei si-au unit destinele.Acum era vremea ca singurul fiu al lui Nikolae al-II-lea, Alexei sa-si puna pirostriile.Peste tot mirosea a cozonac, a trandafiri si a tamaie incinsa.Dumul se pierdea undeva in inaltul incaperii, aproape de bolta gigantica a catedralei.In fata altarului ale carui porti aurite povesteau pasaje din Biblia pe care Jamila incepuse sa o citeasca, in scurta ei sedere la Bivertin.Acum, aflandu-se in fata acestor porti aurite si bogat impodobite cu icoane si pasaje sfinte, isi amintea cum rasfoia una cate una paginile Vechiului si Noului Testament, intrebandu-se mereu cu ce este diferit Dumnezeul rusesc de cel al stramosilor ei.Acest Dumnezeu nu avea sa o inteleaga, nu avea sa-i dea sansa de a fi iertata, nu avea sa-i ofere un brat pe care sa planga, avea sa o departeze de el, ca pe fiica pangarita a unui tata care a dat candva tot ce a putut pentru odrasla.
Tatal nu o binecuvantase, si dupa cum cerea legea mistica a noilor locuri pe care cauta stangaci sa le inteleaga, avea sa fie o proscrisa toata viata.Cerul crestin nu era pentru ea.De jur imprejur se simtea privita de perechi de ochi care priveau surprinsi cum ea insasi astepta ca preotul sa oficieze mai repede actele de rit.
Jamila incetase sa mai ia in seama modul oamenilor de a o percepe, ca pe « cea noua », « fata asiatica », « vrajitoarea », « spurcata ».Desi numeroase persoane o asigurasera ca acesta era inceputul intr-o tara ca « A lor », si ca oamenii judeca de multe ori fara a cunoaste cu amanunt datele despre un loc, o perioada, o persoana…cu toate acestea Jamila avea constiinta ca atunci cand soacra sa se maritase, lumea nu o privea asa, chiar daca era si ea la randul ei o straina.
Alexandra nu era « straina », nici « salbatica », nici « vrajitoarea ».
Atunci cand Episcopul Petersburgului, Preafericitul Ruslan, ii aseza verigheta din aur galben pe deget, si ii dadu sa sarue Cartea Sfanta, Jamila simti deodata cum medalionul primit de la mama, pe patul de moarte ii parjoleste carnea pieptului.Avea sa fie o arsura care mergea adanc in tesut, distrugand in timp celulele, si lasand un gol viu, carnea vie, care nu avea sa se mai vindece nicicand, in timp.
Timpul nu iarta.
Faradelegile pe care noi insine suntem in stare sa le facem intr-un moment dat ne conduc involuntar catre alte faradelegi, in timp.Lunile trec, insa aceasta sete, aceasta lacomie, aceasta predispozitie nejustificata de a te feri de conformitatea riturilor si a cutumelor devine vie.Se pronunta, capata forma, si in timp savoare.Astfel, dupa cateva intervalle de timp, care uneori pot fi si zeci de ani, oamenii devin bestii.
Jamila era un pui de lup.Candva fusese un mielusel, insa lupii ii distrusesera inca din frageda copilarie ce avea mai de prêt, si anume familia.A fost crescuta printre lupi, si acuma invatase sa fie unul din ei.Era un pui de lup care nu era gata sa vaneze, insa pofta nestavilita de sange ii dicta sa se avante.Acel moment sosise.
Alexei o saruta, iar atunci cand ii simti limba atingandu-i crestetul gurii, saliva contopindu-se cu a ei, in minte, ii aparu imaginea celor doi batrani din satul uitat de vreme din infinitele stepe ale Mongoliei, imaginea lui Tei Uin care usca primavara pestele pe franghii si apoi ii punea piper si cimbru, simtea mirosul de iasca si duhoarea balegarului de cal.
Tei Uin ii facea subreda, cu mana ei batrana si viguroasa.Pungile ochilor i se dilatasera de la plans dar si de la numarul de nopti nedormite.Stia ca fiica ei nu e in Lumea Mortilor dar nici pe Drumul Viilor nu o apucase.Era un suflet de izbeliste, si oriunde duc drumurile catre nord, duc catre izbeliste.Suflet parasit, fata ei pe care o crescuse era o marfa.Dar orice marfa transportata drum lung, ajunsa la destinatie capata un prêt colosal.Si batrana mongola stia asta.
Furtuna de nisip ii ineca chipul batranei, si ierburi uscate si bucati de tarana sfaramata ii intrara in ochi Jamilei.Un firicel de praf din furtuna locurilor ce tineau de trecut ii intrara in ochi.Orice om ar fi lacrimat.Insa ea rezista senzatiei.Da !!Putea sa infraneze mesajele trecutului, trebuia sa lupte.
Trebuia sa-si razbune parintii, trebuia sa faca dreptate pentru batranii care o crescusera si mai presus de orice trebuia sa dea dovada de cruzimea pe care stramosii ei o aratasera fata de rusi inca din vremuri imemoriale, atunci cand cnezatul Kievean sau Vladimirul cazusera prada furtunii Hoardei de Aur.
Acele vremuri erau apuse, insa sufletul sau inca abunda in tente salbatice, puiul de lup cauta sange si carne proaspata.Ii era foame.
Mirosul de tamaie o cuprinse din toate partile, si atunci cand Ruslan ii aseza coroana pe cap, inima ii pulsa cu putere amintiri si fragmente de atunci cand era un copil si cobora valea in satul pescarilor pentru a manca peste uscat.
Nu mai simtea mirosul pestelui copilariei, nici textura solzilor afumati, nici oasele sale moi…vedea insa cardul de copii care alergau caii Przewalski cat era ziua de lunga.Auzea copitele si talangile vitelor care faceau sa rasune malurile raului…un baietel cu ochii oblici ii dadu mana sa urce in sa.Insa Jamila nu mai era o fetita.Ii crescusera sani. Avea soldurile destul de bine conturate…parul ei nu mai era atat de matasos ca in copilarie, si zambetul minunat de alta data se transformase in acela al femeii de lume.Nu putea calari alaturi de acest copil.
De ce ar fi avut nevoie de un baietel, cand acum ea-si punea pirostriile cu un barbat de doua ori mai in varsta decat ea ?Sau era casatorita deja ?Da…era proaspat casatorita si putea simti inca metalul rece al verighetei care ii invinetise degetul.Un fel de greata puse stapanire pe trupul ei si cu gesturi pe care nu si le putea explica cumva, incerca sa discearna ceea ce se petrecea cu ea.
Pentru cateva secunde isi pierdu echilibrul si avu senzatia unei caderi de la inaltime, insa acelasi miros tamaios ii descreti pometii.Avu din nou senzatia de a plange, de se descarca, trupul insusi cazand si zvarcolindu-se in cercuri muribunde…
Murea pentru a trai, traia pentru a invinge.Pentru a invinge moartea, dispretul, disperarea, copilaria.Nu era inca o femeie, dar cu siguranta nici o fata de 16 ani nu mai era.Si totusi, era o adolescenta.
Insa vietii nu ii pasase de adolescenta ei.Vietii ii placuse sa o joace.Si acum ea invata sa faca fata jocului vietii.
Cand Alexei ii cuprinse mijlocul si tarul o saruta pe frunte, Jamila se gandi ca misiunea sa in aceste locuri era gasirea adevarului.Insa Adevarul nu era destramat, nu era de vanzare cum era ea, nu era oscilatoriu si nu cunostea limitele geografice ale acestei lumi.Era Unul si nu se arat oricui.Ea stia ca pentru a se salva de teroarea propriului trecut trebuia sa detina Adevarul, iar Acesta astepta actul sau de curaj, provocarea, daruirea sa.Pana unde putea oare merge ea ?Pana unde reusea sa patrunda…
Jamila stia ca pentru a se salva de toate cele stiute, trebuia sa aleaga.Trebuia sa cunoasca chiar si cu pretul trupului, infama durere a sangelui.Stia ca mai era putin si ca scancetele copiilor tineretii sale, aveau sa inceteze odata cu infrangerea stihiilor trecutului.Iar Raul se plateste cu Rau.Puiul de lup doarea carne.Iar carnea mirosea destul de bine pentru sufletul neinitiat.
Ecaterina cu baticul pe cap o privea dintr-un colt.Pe chipul ei frumos, femeia cu ochii oblici vazu curgand o lacrima.Stia ca acele buze doreau sa fie sarutate, acea faptura dorea din nou desfatare si vroia sa o stie alaturi.
Cu durere avea sa constate ca nu putea fi alaturi de Ecaterina.Insa considera ca putea sa i se mai ofere o noapte.
Clopotele incepura sa bata, toti cei prezenti in vechea catedrala incepura sa rosteasca Tala nostru, iar Preafericitul Ruslan intra in altar.Jamila simti din nou mirosul de tamaie.
De data aceasta visa ca sute de barbati ii desfaceau picioarele si falusuri din lemn putred ii dezmierdau fierbinteala trupului.Incepuse sa transpire, insa placerea era imensa.Pofta de carne se calmase in ea, insa groaza realitatii o ingretosa.Ii vedea pe toti misunand pe langa ea, felicitand-o si promitandu-i lucruri efemere despre lume.
Adevarul astepta rasplata revelarii.
Biblia crestinilor le spune sa fie gata oricand pentru Marea Revelatie, si sa se pastreze cu sufletul curat pentru cea din Urma Judecata.
Judecata avea sa vina foarte curand si ea va fi fata in fata cu Dumnezeu.Lumea incepu sa iasa din marea catedrala.Tamaia ii intrase in piele, insa tot sangele ii navalise in obraji si in ochi nu se mai cunoastea groaza sau mania.Ci doar placerea.Avusese loc nunta, insa totodata in inima ei intunericul facuse nunta de asemenea unind mania cu teroarea.Vanatul devenea vanator si acum, puiul de lup putea sari oricand la gatul prazii de care candva se temea.
Inchizand ochii vazu din nou barbatii care o inconjurasera si asteptau parca ceva.Ea tremura pe marmura rece, cand o mana puternica ii dadu o palma peste fata.
In ceata distinse un chip destulde congestionat.Cunostea trasaturile fetei aceleia si adesea o asocia cu placerea.Era fata lui…da era el…era fata lui Daniar.
Deshise ochii brusc si deja iesise din Biserica.
Niciun clopot nu mai batea.Se urca saltandu-si volanele rochiei de mireasa in trasura.Simti din nou cum nenorocita verigheta o strangea plina de obida, asa cum doar bratele unui vanator isi amintea sa o fi strans atunci cand intr-o noapte ploioasa, adapostindu-se intr-o bisericuta, doi oameni ai nimanui facusera sex in nestire, fara sa le pese, fara sa dea doi bani pe o lume aflata in cadere.Stia ca-l va revedea pe acel barbat.Dar nu in acest moment.Stia ca in aceasta seara gura ei va ramane la fel de uscata precum ii era sufletul, insa trupul era gata sa primeasca si sa implineasca pofte si dorinte nobile.Insa toate au un pret, pe care chiar si nobilii nu si-l pot permite.E prea mare adeseori chiar si pentru ei.
Barbatul de langa ea o iubea.Ea iubea insa Adevarul.Iar calea spre Adevar era trupul lui.Inima, tesuturile lui, sangele si pulsul lui in mord cert.Viul chema spre eliberare.
Zambi salbatic si il saruta.

Petersburgul isi astepta cuminte vremea intinarii, isi astepta singur groparul, isi astepta strengar tatal , care intors de mult timp de la munca il va bate.Iar Petersburgul nu va uita niciodata lectia de viata primita de niciunde care avea sa-i pecetluiasca soarta.
Plangi , o Petersburg frumos, plangi, plange-ti copiii si mamele lor, si deplange-ti anii frumosi ai tineretii caci ele vor fi apus de mult.Iisus insa nu se va rastigni pentru tine, marite oras al sufletelor blestemate.
Roaga-te inca pentru cei mici si curajosi, roaga-te pentru propria-ti viata.

Capitolul IV: Seara dinaintea nuntii...

2009-10-15T09:28:00.000-07:00

Dimineata era o dimineata ca oricare alta, neanuntand nimic spectaculos.Si totusi…era dimineata in care aveau sa paraseasca Iakutia, pornind catre apus…catre orasul tarilor.Aveau sa mearga in continuu vreme indelungata, de aproape o saptamana…Lasasera in urma lacul Baikal cu oamenii lui, cu povestile de amor ce se tesusera uitate pe malurile sale impadurite, tot strabatand stepele si taind dealurile Asiei septetntrionale unde un soare crud se arata in vremelnica-i existenta pe un cer de vara inteles doar de oamenii locului.
Trenul isi urma drumul sau singuratic prin locuri in care civilizatia era reprezentata doar de calea ferata construita nu de mult, tocmai pentru a lega orasul tarilor de celalalt capat al lumii…Dupa doua trei zile vedeai cate un fluviu strbatand cu salbaticie suprafata vasta a stepei…intrebandu-te de multe ori dincotro vine, incotro se indreapta…si iar se lasa noaptea, iar adormeai cu privirea-ti pironita pe fereastra brazdata de ploi si grindini a trenului, asteptand un nou rasarit.
Trecusera si de Urali, vama de piatra a batranei Europe, unde iarna se parea ca poposise sfidand legile naturii si ale timpului…Jamila gandind ca aceasta noua lume ce tocmai i se deschidea inainte, era o lume a contrastelor in care doar cei mai puternici supravietuiau.Orasele inepusera sa creasca in numarul lor si din cate vorbeau cei din jurul ei, intelesese ca mai aveau doar o zi pana la petersburg…o zi pana va vedea unde va locui de acum incolo…sau ba.
Cand iesira din munti, deja era noapte, si parca nu mai era asa frig…ferestrele compartimentelor nu mai erau aburite si indeosebi un aer placut se simtea pretutindeni.Aducea a iarba si a fanete…a bovine si a cirezi de oi…era pitoresul peisaj al Rusiei traditionale.
Spre pranzul aceleiasi zile, Jamila intrezari de departe, dupa niste coline turlele aurite ale catedralelor unui oras in sarbatoare…un oras care se parea ca freamata si invita spre patima.Nedumerita, frecandu-si urdorile ochilor, tanara o intreba curioasa pe Anna :
-Ce oras este acesta ?
-(schitand un zambet strenagresc)…ei bine, e Petersburgul, draga mea…orasul in care eu si cei de un neam cu mine ne-am nascut si am crescut.Il vei cunoaste in curand…
-Petersburg ?Orasul tarilor…cel care conduce lumea…
-Nu stiu daca va mai conduce mult timp lumea, indrazni Ecaterina, insa e cu adevarat splendid…doamna Machinsky, bona noastra mereu a spus ca Petersburgul va fi de vanzare in curand…avea dansa o vorba…insa era batrana, si oricum chiar si acum mi-a spus matusa ca tot asa le spune apropiatilor ori de cate ori ii aude ca merg in oras.E senila…
Peste jumatate de ora, trenul stationa dupa aproape 6 zile si ceva de la plecarea din uitatul Irkutsk…intr-o gara construita in stil frantuzesc neoclasic, asa cum nu erau multe in toata Rusia.Mirosea a fum si a carbune, iar impiegatii alergau de colo colo fluturand steguletele rosii in vederea stationarii...Agitatie peste tot…de la doamne trecute de prima tinerete imbracate in rochii negre elegante cu volan si palarii la culoare cu funda asemeni celor din Anglia prea iubitei regine Victoria .
Treizeci de trasuri asteptau in fata garii din Petersburg de mai bine de o ora, starnind revolta unora dintre birjari…pana la urma capetele incoronate trebuiau asteptate oricat, nu ?
Intregul oras era plin de ghirlande de flori, de felinare ornate special pentru marea sarbatoare, pana si magazinele urau cu traditionalele lor caractere chirilice din vitrine, casa de piatra viitorilor insuratei.
Tot orasul era intr-o sarbatoare deplina…de la armonicile care ii trezeau pe betivii birturilor si cafenelelor din oras, la clopotele masive ale catedralelor din centru care urau bun venit tuturor…sositi din indeparatata provincie siberiana, despre care unii locuitori ai Petersburgului inca mai credeau ca e locuita de barbari si fiare salbatice.
Chiar si coplilele de gimnaziu de la Scoala Centrala fusesera aduse la Gara sa recite poezii de dragoste in fata celor doi viitori insuratei.
Cand trasurile ajunsera in fata Palatului de Iarna din Sankt Petersburg, aproape patruzeci de servitori cu cat un buchet de frezii in mana pentu fiecare doamna asteptau pe treptele de marmura ale Palatului.Cand deschisera portile masive de lemn incrustat al Palatului, inauntru se auzeau muzici peste muzici de la valsuri vieneze la tangouri, fetele de casa dereticand, altii asezand inca ornamentele urcati sus pe scari.Erau pregatirile in toi…dansuri si muzica ce rasuna de oriunde…eru doar pregatirile ce se faceau pentru nunta imperiala.
Intr-o jumatate de ora, patru domnisoare de salon au condus fiecare musafir in camerele lor, prezentandu-le maretul Palat de Iarna cu servitorii lui cu tot…O camera frumoasa si primitoare, proaspat zugravita a intampinat-o si pe Jamila, care dezorientata dupa periplul trasurii sale prin maretul oras despre care la prima vedere avea impresia ca nu se mai termina, se arunca pe un divan acoperit cu catifea.
Stia insa ca Daniar ii va lasa un semn la intoarcerea sa in conacul Bivertin…avea constiinta ca se va intoarce acolo…de se va mai intoarce…
Cand sosi ceaiul si dulceturile fine pregatite de bucatarasele destoinice ale tarului, domnisoarele de salon cu corsete ce impuneau niste sani ridicati pana-n gat…isi facura repede aparitia…chicotind, una dintre ele rasturnand o ceasca cu ceai pe jos.O alta ii arunca ocheade uneia dintre servitoarele care ii schimba asternuturile.Stia ca Maria(caci asa o chema pe frivola servitoare)…o astepta despuiata si in seara aceea la fel de tandra…daruindu-se asa cum doar femeile stiu sa o faca una alteia.Domnisoara de salon pleca pentru cateva momente privirea, si apoi ii zambi servitoarei care isi pleca si ea capul.Un gest de fatada ce trada o iubire aspru conditionata de cultul ortodox…domnisoara de salon trebuia sa mascheze iubirea ce i-o purta Mariei asa cum isi masca anumite cosuri cu pudra…purta stigmatul de a atrage multi tineri asemeni ei, unii chiar de vita aleasa, dar cu dragostea nu te joci.Stia ca pentru Maria merita sa lupte, stia ca alaturi de ea traise cele mai frumoase clipe, stia ca alaturi de ea vroia sa imbatraneasca.Stia ca nimeni nu i-a mai atins sanii asa cum o facea servitoarea, si nicio limba nu i-a dezmierdat clitorisul asa cum doar Mariei ii placea sa o faca cu atat daruire.
Iar cazul ei nu era singular.Zeci de alte fete din salon traiau povesti de dragoste intre ele sau cu alte dame straine de obarsia si statutul lor.
Jamila statea la aproape trei metri de tanara cu pricina, langa Anna si Ecaterina, care tocmai se pregateau sa faca o reverenta in fata tarinei si a tarului…O sala de capete se inclina in fata celor doi monarhi care intrara neuitandu-se la cei din jur.Tarina Alexandra il tinea de brat pe consortul sau tarul Nikolai al II lea…a carei viata alaturi de barbatul ei incepuse tot ca si a Jamilei , fiind adusa din Danemarca impreuna cu vara-sa Ingrid, impreuna imbratisand o alta religie si o alta cultura, straina de a lor.
Invatase sa traiasca de zeci de ani printre rusi, fiind admirata si iubita de poporul pe care-l conducea alaturi de sotul ei.Era si ea mama, era si sotie, era si fiica unui neam uitat.Din multe cate traise, Alexandra invatase sa tina in ea si tristetile si bucuriile.Ea stia ca oamenii nu-ti sunt aproape decat cu duhul, nu si cu vointa atunci cand spun ca te compatimesc.
Apropiindu-se de locul unde statea nedumerita eroina noastra, Alexandra ii ceru sa se ridice tinerei asiatice, si sa faca un pas in fata.
-Jamila, draga de tine…imi vei fi nora, o mult dorita nora.Pari o fiinta buna si sper sa ai grija de fiul meu.Vii tocmai din Mongolia si probabil ca vei aduce ceva din farmecul oriental, o scanteie din freamatul acelei lumi.O scanteie a cunoasterii…
-Dupa vointa Luminatiei Voastre fie, isi pleca capul tanara, ridicandu-si volanele rochiei sale de tafta.
-Poate ca ai suferit de pe urma secetei ce a distrus tara ta acum cativa ani,nu i asa?…au fost niste timpuri deosebit de grele pentru voi, cei de acolo...imi pare rau afland ca familia ta s-a prapadit in acea vreme…
-A fost destinul.Doar EL.(incheie Jamila discutia stiind ca Alexandra, viitoarea sa soacra nu stia despre ce vorbeste.Nu seceta distrusese familia…seceta era un hazard, un lucru intamplator…insa ceeea ce o macina era faptul ca fusese dezlipita de langa batrani, de langa parintii sai adoptivi pe care nu stia cand o sa ii mai vada…stia ca atunci cand o armata invadeaza un alt pamant si cand se comit atrocitati acesta e un lucru voit, si nicio calamitate naturala nu e de vina).

Alexandra avu si ea o reverenta in fata acestei tinere pe a carei fata se citea suferinta(sau cel putin asa reiesea la o analiza superficiala), salutandu-si mai departe nepoatele si donnisoarele de salon care nu conteneau cu laudele la adresa tarinei…cum faceau de fel.

Jamila isi zise : « Pare singura femei de pe-aici in care as putea avea incredere, si care mi-a aratat un profund respect…o voi respecta.Da, asa voi face. »
Spre seara, cand salonul ramase gol, cerul maretei capitale imperiale se ingreuna de nori negri.Un vant rece matura strazile pavate cu granit ale orasului,, iar precupetii din piete se soteneau acum sa-si stranga din vreme marfa inca fragila.Floraresele isi acopereau florile, birturile inchisesera, toti stiind ca urma o ploaie rece de vara venita dinspre mare…si ca tot ce vine dinspre mare…este neiertator.Si nici ploaia nu iarta.
Jamila, despletindu-i parul blond Ecaterinei, se uita pe fereastra la ploaia ce se abatea spre palat, deja stropi grei incepeau sa ude aleele pavate cu marmura rosie ale gradinii.Ecaterina se simtea oarecum obosita si vroia sa se odihneasca putin.Un fum subtire se inalta suav spre cerul negru ce acoperea orasul.in pofida ploii torentiale, urca intocmai ca o imputare spre cer.
Cele doua femei privira fumul subtire ce urca triumfator spre nori…ca un rau de cenusa ce aduce aminte de un sat uitat.Jamila ii desfacu usor colierul Ecaterinei care il puse cu grija pe Ecaterina lua niste boabe de strugure in mana si incepu sa le framante…nurii intrevazandu-i-se din camasa de noapte din satin.
-Draga mea, vrei sa ma insotesti pana in baie ? noptiera.Ecaterina isi desfacu corsetul si isi dadu jos volanele…se simtea libera, dezinvolta…apoi se aseza pe patul cu baldachin…
O lumanare uzata se topea in linistea camerei…picurand pe nesimtite ceara-i pacatoasa.Jamila, lasandu-si si ea parul negru pe spate, se pleca in genunchi uitandu-se la ploaia de afara ce blestema cu picaturi reci curtea PalatuluiVreau sa ma destind putin inainte de culcare…
-Nu stiu daca ar fi de cuviinta, Ecaterina.Maine ma voi casatori.Maine stii…e o zi noua si totusi unica pentru mine…observand cum blonda incerca sa o ademeneasca afara din camera, quasi-dezbracata, in directia baii.
-Haide…incepu ea sa rada, dandu-si jos si rochia…dezvelindu-si sanii rotunzi si tari.Incepu sa se joace cu ei, deschizand usa din lemn a baii.
-Dar…nu se cade.Eu niciodata…
-Stiu, draga mea…tu…niciodata…dar in toate este un inceput.Haide, urmeaza-ma.Jamila simti o fierbinteala in plamani pe care nu si-o putea explica.Era fierbinteala noua a cunoasterii.Femeia de langa ea incerca sa o impinga in jocurile pacatoase ale unei Gomore resuscitate.
Asezandu-se in cada plina cu apa calda, Ecaterina ii indesa tinerei cu ochii oblici o boaba de strugure alb, pe care aceasta o sfarama incitant intre buze.
Apa fierbinte si aromele de levantica si mosc alb trezeau noi senzatii in inima tinerei mongole.
Blonda ii saruta buzele arzande si ii mangaie parul atat de matasos…apoi simti cum limba ei umeda ii umbla prin gura cautand parca boaba de strugure uitata.
Sanii Jamilei ardeau sub framantarea Ecaterinei, iar aceasta simti sfarcurile i tari cum sunt linsi de acceasi limba delicata care o facuse sa vibreze mai inainte…
Gemetele se pierdeau undeva surd in linistea camerei cu baldachin, strugurii albi fiind uitati pe noptiera parsivei blonde.
Ecaterina incepu sa mangaie vaginul tinerei femei care tresalta de placere la fiecare dezmierdare…rasfatandu-se in bratele celeilalte, atunci cand resimtea miresmele in aer, amplificate de aburul apei calde.Isi mangaiau sanii una alteia, isi rodeau sfarcurile intarite intre dinti, isi lingeau anusurile, simtindu-se una pe alta prin toti porii.Erau doua copile nevinovate care se iubeau.Si se iubeau cu patima.
Cele doua trupuri se toropeau reciproc in cada de marmura, uitand ca maine avea sa fie ziua nuntii, ziua in care doua destine se uneau…pentru totdeauna.Deocamdata doua femei vibrau unindu-si umorile in aceeasi apa inmiresmata.Pareau ca ar fi asteptat clipa aia de mult timp si ca acum li se oferisera prilejul.
Ecaterina se apleca intre picioarele Jamilei si ii saruta clitorisul, o data si inca o data si inca o data si inca o data…mai apasat pana aceasta isi simti trupul ca zvacneste de atata placere.
Nu credea ca o femeie poate fi mai buna sexual decat un barbat.In numai doua saptamani experimentase atatea, si se parea ca fiecare zi in aceasta lume ii oferea ceva nou spre a fi cunoscut…si culmea…ii placea.Ii placea totul de minune.
Ploaia nu se oprise atunci cand ele obosite dupa trei ceasuri aprinse, se lasara prada somnului, adormind una in bratele celeilalte.Nimeni nu avea sa stie de idila din acea seara, intrucat Maria primise o frumoasa suma de bani pentru ca jumatate dintre servitori si toti cei care lucrau in bucatarie in acea seara sa poata sa si jure ca tanara domnita dormise in acea seara in camera special pregatita pentru ea, si ca domnisoarei Ecaterina i fusese rau toata noaptea si ca migrena o facuse sa verse de nenumarate ori.
Chiar si in somn, cele doua se cautau una pe alta, ba cu piciorul, ba cu mana cautandu-si una alteia sanul indiscret, blestemand inca o data lumea barbatilor despre care pana dimineata nici una nici alta nu mai avea o parere atat de buna.
Nenorocirea facea insa, ca una trebuia sa se marite, iar una trebuia sa fie martora cum cealalta isi pune pirostriile ca asa sade bine caselor mari…sa fim alaturi unii altora in momente de bucurie.Iar ziua urmatoare avea sa fie un moment de bucurie pentru toti.Sau nu ?

Capitolul III:Femeia de lume...

2009-10-13T16:50:00.000-07:00

Mai erau două săptămâni până la nuntă,iar în conacul Bivertin era veselie deplină şi fiecare domnişoară avea câte un dar pentru tânăra soţie a lui Alexei.Jamila dorea să se oficieze cununia şi în religia lamaistă astfel încât să poată participa şi părinţii ei adoptivi :Tei-Uin şi Set,nişte ţărani bătrâni uitaţi de vreme undeva prin stepele fără de sfârşit ale Mongoliei,în satul lor cu tradiţii străvechi.
Ei nu bănuiau că preaiubita lor fiică adoptivă avea să fie soţia unui bărbat trecut de prima tinereţe care mai era şi fiul ţarului Rusiei.Pe lângă asta,fiica lor adunase atâta pizmă din partea domnişoarelor,mai ales a Ecaterinei,câtă apă nu era în lacul Baikal.Deodată,Jamila avu revelaţia că bătrânii nu trebuiau să vină,căci ei nu aveau să înţeleagă un legământ între doi oameni, care nu se face din dragoste ci din interes personal.
Timp de mai multe zile,Ecaterina încercă în zadar să îi spună lui Alexei că Jamila nu este tocmai soţia potrivită,ci este mai degrabă o femeie de lume,care se dorea întreţinută şi nu avea capacitatea de a vedea partea superioară a lumii cosmopolite,ba chiar nici nu era în stare să întreţină o discuţie cu domnişoarele de salon.Alexei,nu o băgă în seamă pe vară-sa care încerca să i-o dea la o parte din faţa ochilor pe această copilă,dar nu o asculta nici pe viitoarea sa soţie când îi spunea că nu este făcută să fie o soţie bună pentru el, şi nici demnă de viitoarea ţarină a tuturor ruşilor.Nu zăcea în ea spiritul sângelui albastru şi nici aviditatea puterii,însă Ecaterina,asemeni veninului de basilic,se străduia să rupă legăturile dintre cei doi,deşi până la acest moment fără succes.Câteodată,Jamila se ruga ca Ecaterinei să-i reuşească planul,pentru a o scuti de o suferinţă aproape nemeritată şi de durerea ce ar putea urma.Pe cealalată parte,Daniar vedea în Jamila,prototipul femeii pe care ar fi dorit să o dezvirgineze cât mai curând,căci vânătorii nu erau oameni care să umble cu jumătăţi de măsură.El era omul întâmplării şi al patimii care îl mistuia atunci când focul iubirii se aprindea în sufletul său sălbatic.
Peste câteva zile,Ecaterina rămăsese fără idei şi nu mai ştia cum să o înlăture pe această tânără din calea ascensiunii sale,şi cum Daniar era plecat cu Motea la vânătoare în taigaua siberiană,hăituind un urs kodiak,rămăsese singură să uneltească fără ajutoare.
Noaptea se lăsa peste lume,înghiţind cu lăcomia ei lumina şi pe iarba udă din faţa conacului,o tânără se lăsa în voia
simţurilor,în braţele bărbatului iubit sau cel puţin aşa părea.Puteai vedea lacul Baikal,în toată grandoarea sa,ca o mare a durerii peste o lume plină de păcat,înseninat de luna alba de mai care se revărsa peste apă.Jamila primi un inel cu perlă şi un cuţit din aur,folosit pentru tăiatul gâtului de prepeliţă la vânătoare,ca legământ al dragostei lor şi tot acolo Jamila resimţi cum este ridicată la ceruri ca şi prima dată.Să fi fost apa lacului de vină ?
Daniar se afla prin apropiere şi atrăsese după el o servitoare blondă şi rubensiană,care de abia împlinise 15 ani,sosită de prin Karelia.După săvârşirea actului carnal,Jamila mai dori să mai rămână deşi ţareviciul o anunţă pe tânără că îi este somn şi că se duce în cameră să se odihnească.Mai rămase câteva momente contemplând lacul în acea linişte nefirească,meditând prin câte a trecut de când venise din ţara sa în aceste locuri străine ei.Simţi cum un bărbat îi respiră în spate şi apoi cum cineva o atinge cum numai ţareviciul îşi amintea să o fi atins până atunci.Îl decoperi pe Daniar care o făcu a lui în acea seară,dorind-o şi simţind-o prin toţi porii.Dimineaţă,o găsi pe Jamila goală,la fel de reflexivă,despletită la malul lacului.Părea o Leda,care nu mai avusese timp să îi mai spună la revedere iubitului ei în formă de lebădă.Zburase prea departe pentru a îl mai întâlni şi o părăsise nepăsător aici.
Fata cuminte a lui Tei-Uin se transfomase într-o noapte în femeia de lume a oricărui bărbat aprins sau se desfăta învăţând din plăcerile lor câte ceva ?Nu avea să mărturisească nimănui întâmplarea din acea noapte.Era ceva care o privea în principal pe ea.Acesta era planul Ecaterinei care jubila,ştiind că Daniar a dezonorat-o pe Jamila,în calitate de viitoare soţie.Jamila nu putea să mai dea ochii cu Ecaterina,aflând de la un servitor de acest complot.Totuşi,Ecaterina nu dădea semne de calmare nici după ruinarea demnităţii viitoarei soţii a vărului său şi era clar că ea nu avea să se oprească aici.
Cert era un lucru :că Jamila nu trebuia să ajungă în faţa mitropolitului Vasili şi a arhidiaconului Pavel şi să spună « Da ».Se părea că zarul fusese aruncat şi de această dată,iar ţareviciul avea un destin întemeiat,şi pe întreg teritoriul Rusiei,vestea cea bună se răspândise repede,cu viteza argintului viu în fiecare colţ,dar pentru Ecaterina şi Daniar nu începuse decât preambulul unor «dies irae » previzibile.
El nu putea să se gândească la altceva decât la faptul că Alexei va deveni ţarul Rusiei în şase zile.Cu toate acestea,Jamila vroia să se împace cu Ecaterina de Romanov,care ajunsese la ideea că sinuciderea era soluţia optimă pentro o viaţă sentimentală ratată.Ea nu mai ieşise din cameră de aproape două zile,iar bucătăreasa nu îi mai pregatise carnea de mistreţ preferată de mai bine de alte patru.Jamila se vedea profund îngrijorată de soarta nepoatei ţarului.Alexei,însă după tradiţia rusească trebuia să rămână în iatacul lui până la plecare.Îi era foarte dor de Sankt Petersburg,oraşul ţarilor şi de viaţa de la curtea imperială.În ziua următoare,el avea să plece într-acolo,împreună cu aleasa inimii sale cu care va stăpâni lumea,cerul,uscatul şi mările.Vor merge neîncetat timp de o săptămână până în măreţul oraş,în care era încrustată toată viaţa sa regească.
Dar,revenind la situaţia critică prezentată anterior,Jamila urcă spre camera în care se închisese Ecaterina,altădată atât de vulcanică,şi îşi dădu seama că uşa era blocată cu un scaun,iar în cameră nu se simţea nicio suflare.
De fapt,Ecaterina stătea într-un colţ al camerei,ascunsă parcă de privirile celorlalţi,sau de umbra ei chiar,pentru că credea că nici umbra nu o mai merita sa îi fie alături.Jamila, se împiedică de un vas din bronz pe care îl dădu cu piciorul la o parte şi dădu să intre în cameră.Un scaun stătea martor unei posibile intenţii de sinucidere, întrucât o funie stătea atârnată de tavan foarte ademenitoare.
De multe ori când moartea ne este aproape ea ne devine un sfetnic foarte preţios care ne ajută să luăm deciziile cele mai bune.Prin moarte te eliberezi şi sfidezi legile firii sălbatice care n-a cunoscut ordinea şi desăvârşirea.Ecaterina era în cazul regelui care dăduse mai mult decât un cal pentru regatul său iar acum tot ceea ce îşi mai dorea era un pahar de vodcă pe care să îl bea până la capăt, sau să mai vadă o dată răsăritul dincolo de munţii înveliţi în purpura cerului infinit.Jamila se apropie de ea şi ridicându-i capul plecat, încerca să pătrundă în lumea ei, acolo unde legile naturii dispar în noapte.Jamila aprinse deodată un felinar folosit cândva nu se ştie pe când în sufletul acestei fiice rătăcitoare pe lume şi îi spuse :
-Te rog să mă ierţi, Ecaterina.Nu vreau să îţi pricinuiesc niciun rău aşa că nu merită să pui aici capăt odiseei tale.Mai sunt locuri pe care trebuie să le cunoşti.Mai sunt oameni care au nevoie de tine şi mai sunt numeroase secrete pe care să le păstrezi pentru că eu vreau să îţi încredinţez un secret, acela al prieteniei noastre şi de aceea nu vreau să se termine aici totul.Priveşte spre pădurea de fag roşu şi spune-mi ce vezi ?
-Văd copaci şi dincolo de copaci alţi copaci.
-Şi mai departe ce vezi ?se apropie şi mai mult Jamila de ea.Priveşte spre cer…
-Văd o lume întreagă a copacilor care trăiesc sub acest cer al infinitului.Şi cerul plânge pentru noi astăzi pentru că lumea este plină de păcat.
-Domnul ne-a dat şansa de a ne mântui şi de a ne curăţa de păcat dar nu astfel.Pune capăt delirului tău şi vino în lumea vieţii,copilă.Eu vreau să mergem la vânătoare împreună, am nevoie de tine să îmi dai sfaturi şi mai am nevoie de tine să îmi ţii de urât în nopţile lungi de iarnă.Nu merită să pui capăt unei vieţi care este de-abia la început.Dă-mi mâna şi hai să mergem în lumea vieţii.Rupe lanţurile morţii şi vino, hai !
O lumină nefirească se aprinse în ochii Ecaterinei şi această lumină strălucea mai mult decât orice lumină căci era lumina vie a speranţei care luminează peste toate căci ea este asemeni daimonilor platonici care străbăteau alături de Marele Daimon universul lumii sensibile a grecului clasic.
Jamila o scoase pe această nouă Ecaterina din camera morţii şi coborând scările îi arătă din nou viaţa.De la slugile care aşteptau cu nerăbdare să afle ce o fi făcând « coniţa », până la ţarevici care deja se dusese la capelă să îl roage pe Sfântul Ilie să o ierte şi să îi alunge întunericul din suflet.Pentru gândirea ortodoxă moartea nu poate fi văzută
ca o împlinire ci întotdeauna ca o deviere de la calea dreaptă sau ca pe un fel de hybris, o revoltă împotriva divinităţii.Dumnezeul ortodocşilor nu se coboară în lume, dar pedepseşte crunt pe cei care au curajul de a îl înfrunta cu propriile lor mijloace de înţelegere.Acest Dumnezeu care nu negociază este asociat ordinii şi regulilor organice ale societăţii proaspăt ieşite din Evul Mediu dar nu desprinsă integral.
Jamila o prezenta pe noua fiinţă care era gata să înfrunte soarta :
-Moartă a fost şi a înviat, pierdută a fost şi a fost găsită, plecată a fost şi s-a întors printre noi.S-o primim cum se cuvine fraţilor printre noi pe sora noastră care a avut curajul să spună nu morţii, această mireasă care şi-a refuzat mirele în ziua nunţii ei cu neantul, cu haosul şi cu tot ceea ce nu are o formă şi un scop anume în lume.

*

Vremea trecea repede la Bivertin şi oamenii păreau că nu duceau lipsă de nimic, mai ales că aici natura oferea din plin roade pentru toţi aceia care ştiau a o preţui.Pădurile din jur înecau practic domeniul conacului într-o mare abundenţă vegetală prin care se mai întrezărea în zilele fără soare şi în care cerul devenea roşiatic, câte un vânător.Răsuna tăria de atâta zgomot şi zbucium.Nu este nimic mai intens decât vânătoarea de vulpi sau cea de mistreţi în care gonacii hăituiau prada aproape patru, cinci ceasuri şi istoviţi mai apoi se aruncau la picioarele stăpânilor mulţumiţi.Orgia burgheză se muta undeva pe domeniul cinegetic unde fiecare îşi satisfăcea pofta carnală în acest mod, hăituind şi tresăltând la prima zvâcnire a sângelui prăzii.Animalul totemic devenea deodată prada, entitatea limitrofă, spiritul întâmplător care putea fi sau nu.
Jamila începea să fie fermecată de aceste locuri de legendă, şi îi plăcea să exploreze vecinătatea.De aceea, alese să meargă într-o seară spre bisericuţa din pădure, în speranţa că va înţelege noua spiritualitate a celor în mijlocul cărora trăia.Se îmbrăcase aşa cum îi zisese o servitoare, cu capul acoperit şi cu crucea la gât ca semn de deschidere către Dumnezeul lui Israel.Oare era un zeu îndurător acest Dumnezeu al lui Israel ?Va pedepsi el la fel de mult ca şi zeii stepelor infinite ?Aceste întrebări aveau să rămână cu un caracter retoric un timp şi de aceea Jamila era dispusă să aştepte o veşnicie pentru a afla aceste taine.Bisericuţa se înălţa semeaţă peste bolţile fagilor roşii ca o imagine veche din trecut, care ruşinată se ascunsese de măreţie, de desfrâu şi de viaţa opulentă.
Aici părea că se oprise timpul.Alesese cu grijă acest lăcaş unde treptele măcinate de vreme urcau pieziş spre locul unde un Cristos cu faţa plină de sânge aştepta, cu ochii rugători spre tânăra care acum îl privea nedumerită drept în faţă.Intrarea în micul şi simplistul lăcaş de cult era deschisă.Înăuntru deopotrivă frunze uscate şi crengi formau un mozaic care se suprapunea de mult timp mozaicului în stil bizantin de odinioară, iar icoanele erau prea deteriorate, doar Arhanghelul Gavriil privea ferm din unghiul stâng, odihnindu-şi aripile obosite după o lungă odisee până aici.Jamila alesese să mediteze despre problemele sale sufleteşti acolo unde ajunseseră să doarmă sfinţii.Erau cu toţii obosiţi şi dormeau poate de secole sau poate cu câteva ore înainte.Fusese război în Paradis şi de aceea au ales să se odihnească în mijlocul sălbăticiei, într-un loc uitat de lume unde nu mulţi oameni şi-ar dori să trăiască cele mai frumoase clipe.
Un Paradis fusese pierdut recent, dar un altul fusese recăpătat.De aceea, putem avea Paradisul oricând, totul depinde de moment, mai ales când ne dăm seama că la baza fondării lumii stau doar lucrurile mărunte ale vieţii pe care nu le luăm în seamă atunci când imediatul ne înconjoară, când ne considerăm fericiţi deşi poate nu ne este dat niciodată să fim.În această linişte de sfârşit de lume vroia eroina noastră să se cufunde.De ce ?Poate că nici ea nu ştia de ce , dar avea conştiinţa că aici avea să găsească tot ceea ce viaţa îi refuzase şi anume temei pentru acţiunile sale.
Dealurile din depărtare erau înecate în fum, ascunzându-se de păcatul care triumfa peste acele locuri.Aici Dumnezeu aştepta ca oamenii să descopere o nouă cale, aceea a cumpătării şi a traiului armonios conform credinţei celei adevărate.Altarul era mărturia anilor care trecuseră peste acest lăcaş şi îşi lăsaseră amprenta asupra lemnului găunos.Podeaua tot din lemn de fag roşu scârţâia sub presiunea paşilor Jamilei care cu creştetul acoperit se îndrepta cu pasul smerit spre altar.Sufletul ei era încins şi vroia să se elibereze, mai ales că afară ploua, şi ploua necruţător pedepsind pădurea, în care ziua aveau loc orgii şi felaţii ore în şir.Acum nu se mai auzeau copilele caree chicoteau nici balalaicele care îndemnau la desfrâu şi la lipsa prejudecăţilor, numai ropotul ploii care spăla păcatul carnal.Biserica, pierdută printre copaci triumfa în ploaie peste tot şi peste toate.Călător în puterea nopţii de ai fi fost te-ai fi oprit, ţi-ai fi făcut o cruce mare, ai fi lăsat calul la intrarea în vechiul lăcaş şi ai fi contemplat ce mica şi totuşi încăpătoare e casa Domnului, căci bineprimiţi sunt toţi aceia care vin spre Dânsul.Jamila aştepta parcă împărtăşania, dar nu apărea niciun preot.Fiică a pustiului fiind, nu înţelegea legile acestei lumi pierdute în decadenţă şi despotism.
Deodată, auzul său ascuţit percepu paşi care veneau spre ea şi podeaua care scârţâia din ce în ce mai ameninţător.În timp ce privirea sa era pironită spre altarul care nu îi transmitea nimic, recunoscu o mână puternică care începu să o dezmierde alunecând spre şold, apoi mai jos până pe coapse, trăgând-o spre sine.Când deschise ochii, Daniar o şi sărută şi începu să-i rupă lacom bluza desfăcută.Începură să se atingă reciproc, iar el, sub focul pasiunii, începu să se joace cu sânii ei care parcă aşteptau fiecare atingere.Trupurile ardeau sub instinctul animalic al erosului care lucra în mod nebănuit chiar şi aici, în acest lăcaş uitat de vreme şi de oameni.Casa Domnului, deveni toposul sexual, al fetişismelor şi al satisfacerii carnale.Era aşa cum îşi dorise de la îceput :o lume nouă, o nouă viaţă sub pulsiunea instinctelor şi totuşi a profunzimilor.Tresălta odată cu ei biserica, sub povara ploii şi a păcatului care se cuibărise şi mai adânc în inima credinţei.Christosul de lemn plângea văzând cum o lume se ducea de râpă, şi cum în Paradis îngerii se certau pe materiile prime pentru construcţia unei noi lumi…căci şi în Paradis îngerii se ceartă…

*

O nouă dimineaţă se revărsa peste Bivertin iar apa lacului Baikal iar se făcu trandafirie în acordurile razelor din zori.O suită de servitori aşteptau capetele încoronate şi domnişoarele de salon să se urce în trăsurile cu coviltir care aveau să îî poarte până la Irkutsk, cale de 6 ceasuri, unde îî aştepta trenul spre Sankt Petersburg.Venea foarte rar, iar de cele mai multe ori când venea, se datora familiei imperiale care trebuia să fie purtată dintr-un loc într-altul într-un stat în care soarele putea răsări uneori şi de două ori pe zi.Caii îmbrăcaţi cu tot tipicul aşteptau cu coama împletită cu moţi roşii, după culoarea familiei de Romanov măreţele feţe care nu erau deloc aşa precum trebuia să crezi că sunt.

Capitolul II: O seara pe malul lacului Baikal...

2009-10-13T12:31:00.000-07:00

Serghei mâna calul pentru a ajunge mai repede şi o ţinea pe Jamila legată,care se uita înapoi spre Deşertul Gobi,care părea sorbit de fumul amurgului.Odată cu terminarea stepei,pădurile întunecoase siberiene,începeau să îşi arate din tenebrele lor.Acel spirit rău pierise demult din inima ei şi se gândea mereu la ceea ce avea să facă mai departe.Un soare se stinse de pe bolta întinată de păcat,însă un soare şi mai strălucitor răsări în sufletul ei.
La o distanţă ca de jumătate de ceas,se vedea conacul Bivertin,pe o colină,iar in spatele lui,luna.Părea un tablou cu natură revoltată,dar natura nu avea curajul să îşi strige revolta.Îi lipsea de ceva vreme vechiul spirit de frondă.
Aici,la conacul Bivertin,veneau iakuţii în luna mai,când îl cinstesc pe zeul ploilor,să cumpere sau să vândă produse tradiţionale :peşte,blănuri,lemne,dar mai găseau şi câte ceva de folos în gospodărie-lucruri aduse de la Sankt Petersburg sau de la Moscova,şi numai când te gândeai câtă distanţă trebuia să parcurgi pentru a comercializa aceste produse,ai fi venit la acest târg.Era o formă arhaică de socializare.
O noapte întreagă,călătoriseră prin pădurile de fag roşu,unde potecile sunt strimte,iar caii trebuie bine hrăniţi,înainte de a te încumeta să traversezi pădurea siberianâ,care îşi are capcanele ei vânătoreşti.În lumina lunii purpurii,lacul Baikal,strălucea ca un astru în întuneric.Jamila mâncase pe drum din ceea ce îi dăduse Tei Uin,în puţinele clipe în care fusese dezlegată de către Motea.Savurase cu poftă cei doi peşti şi iasca cu mac care era rumenită foarte bine.Însă tot mai avea acea temere în privinţa sosirii ei la conacul Bivertin,dar uită repede,la vederea domeniului ţareviciului :conacul aşezat pe malul lacului Baikal,despre care auzise multe lucruri când era mai mică şi pe care dorise întotdeauna să îl vadă şi să se scalde în apa sa vindecătoare.(popoarele din zona de sud a Siberiei şi chiar mongolii,credeau că apa lacului Baikal ar fi avut proprietăţi curative).
Grădinile întinse,îi încântau privirea,iar din varietatea cromatică,se ivea capul câte unei statui,reprezentând strămoşi din dinastia Romanov.Mai exista şi o fântană din marmură,cioplită în stilul acelora din Apus,despre care auzise ea mai demult,înfăţişând personaje ciudate,femei care nu aveau ochii oblici,voluptoase,şi de la brâu în jos cu coadă de peşte,îmbrăţişate de câte un faun care suna din corn,chemând entităţile apelor.
Porţile conacului,semănau cu Poarta Iştar a Babilonului,dar numai că emailul albastru fusese înlocuit de lemn de fag roşu,iar taurii cu două cruci ortodoxe.Conacul avea mai multe camere şi saloane,fiecare având o atmosferă specifică,de la cea barocă la cea rustică,tipic rusească.
Aici avea să fie slujnică Jamila, şi îşi dorea să îl slujească foarte bine pe Alexei,chiar cu preţul propriei vieţi.Ţareviciul era de fel un om bun şi răbdător care învăţase multe din viaţă, dar care era în căutarea unei soţii.Era darul oferit de divinitate unui neam care făcuse cinste poporului rus până la acel moment.Vărul său,Daniar, era un fel de Casanova local,seducând şi abandonând femeile locului.Pentru el,dragostea era sau nu.De îi cădea în braţe câte o ţărancă iakută sau câte o slujitoare mongolă,o trata ca pe o întâmplare.
Dar întâmplările, cum nu vin niciodată singure,ca şi nenorocirile,au fost multe cele care din inconstienţă sau din dragoste prea mare,rămăseseră să crească singure odraslele,cu nostalgia unui tată care se va întoarce la familia sa.Daniar era o legendă,sau legenda devenită om.Fire de vânător,trăia mereu departe de Bivertin,şi respingea tentaţiile lumii de la curte.Nu fusese niciodată la Sankt Petersburg şi nici nu îşi dorea să fie.El era fiul pădurilor întunecoase şi îşi era suficient cu câte îi oferea natura.
În cele din urmă,Jamila ajunse cu Seghei la Bivertin,unde îi primi o servitoare aflată la a doua tinereţe,şi îi aduse tinerei o blană de vulpe argintie,şi o invită spre aripa de vest a conacului,deoarece la acea oră târzie din noapte,toţi ai casei dormeau.Ţinea în mână o lumânare al cărei fitil arunca fum,iar la lumina ei chipurile celor două femei deveniră deodată mai clare.Părea o pictură de Rembrandt,în care câte o evreică îmbujorată arunca ocheade pe un fundal închis.Jamila,făcea primii paşi într-o lume pe care îşi propunea să o descopere,deşi rămânea încriptată pentru mulţi.Era lumea celor de la curte,unde le era interzis să intre celor « de jos ».
Jamila era o fată « de jos » şi aşa avea să rămână toată viaţa ei.Se simţea prizonieră într-un labirint,unde cadavrul lui Tezeu fusese de multă vreme devorat de minotaur,şi ca să mai ţeasă un fir la fel de trainic ca cel al Ariadnei vechii Elade,nu mai putea,pentru că odiseea sa era fără întoarcere.
-Am auzit că te numeşti Jamila,nu-i aşa ?zise slujnica rusoaică,puţin iscoditoare.
-Bineînţeles,dar tu?îndrăzni tânăra.
-Lenia şi îl slujesc pe ţarevici de 30 de ani.Era un copil când eu am fost adusă aici…şi îi cunosc toate slăbiciunile.
-Voi fi bine primită aici ?întrebă Jamila.
-Oricând,mai ales că ţareviciului îi plac fetele tinere,cu trăsături exotice.
-Am să-i stau la dispoziţie oricând şi oricât de mult vrea el,încuviinţă Jamila.Dacă va vrea,voi fi a lui !se entuziasmă ea.

A doua zi,Alexei,fiind aflat la vânătoare,auzise că seara trecută venise o tânără ca servitoare la conac.Nu îi vorbea limba prea bine,dar se zvonea că era pricepută la toate.Când ajunse într-una din grădinile conacului,aruncă prepeliţele din mână,la vederea tinerei.Jamila,împreună cu femeile de o vârstă cu Lenia,adunau cimbru pentru cină.Trupul ei era absolut seducător.Părul ei negru se revărsa pe sâni,iar şoldurile sale ieşeau în evidenţă atunci când făcea mişcări spontane,deşi era îmbrăcată în costum de servitoare.
Deodată,ochii lui Alexei rămăseseră pironiţi asupra tinerei cu şolduri apetisante şi îşi imagina ce ar fi putut urma după cină şi după un vin de Tokaj,adus tocmai din puszta ungurească.Dorea să îi arate lumea aceasta interzisă pentru oameni din categoria din care ea făcea parte.Vroia sa îi arate frumuseţea acestei lumi,cu ispitele şi cu păcatele ei.Descălecă,şi asemeni unui băiat de 16 ani,se apropie de ea,luând-o de mână :
-De azi înainte nu mai eşti servitoare,ci vei trăi asemeni fetelor de aici.Vei cunoaşte această lume.Lasă-mă să ţi-o arat !
-Cum spuneţi,Alteţă,cum spuneţi aşa voi face !încuviinţă tânăra cu un aer supus,mişcându-şi şoldurile şi mai provocator.Era jocul lasciv al oricărei tinere care răspundea iniţiativei erotice a iubitului său,urmând modelul mitologic al lui Psyche.
-Te invit deseară pe malul lacului Baikal să petrecem seara împreună,zise ţareviciul şi intră în conac,roşu ca jarul.Jamila era conştientă de puterea ei asupra intelectlui masculin,şi tocmai de aceea profita de aceasta oportunitate,de fapt acest dar al naturii.Jamila,păstra tăcerea,care era o slăbiciune a ţareviciului,dar cu această tăcere ea avea să facă multe lucruri importante,căci încă din cele mai vechi timpuri era cunoscut faptul că : « Silentium aureum est. »
În acest timp,China îşi cerea anumite pretenţii cu privire la nordul Mongoliei(Aimanggu),peste care Rusia pusese stăpânire deşi neoficial.
China avea să deschidă ofensiva dacă ruşii nu aveau să se retragă de pe acest teritoriu.De aceea,situaţia în Iakutia începea să devină extrem de tensionată.Ţareviciul Alexei îşi strânsese soldaţii din nordul Mongoliei,asta pentru că era inoportun un razboi cu un colos precum China care îi putea ataca oricând în propria tabără şi a fost mai înţelept să-şi retragă armata,şi aşa insuficient pregatită.
Jamila,fiind extrem de mulţumită că ruşii plecaseră din Mongolia,acceptă să meargă în acea seară pe malul lacului Baikal,unde avea de gând să i se dăruiască ţareviciului.
În acea zi,însă,ea mai făcu cunoştinţă cu celelalte verişoare ale ţareviciului :Ana,mai curând timidă şi lipsită de iniţiativă şi pe Ecaterina,stilul de persoană arogantă care crede că ştie totul.Ecaterina,pe lângă faptul că avea o imagine foarte bună despre ea,mai insista şi pe omniscienţa ei care nici de faţadă nu părea a fi.Ecaterina,avea de gând să facă orice pentru a atinge cel mai înalt nivel şi anume, vroia să mearga până în pânzele albe până ce ţareviciul va deveni soţul ei.
Dorinţa de putere o făcuse demnă de nerecunoscut.De când aflase de sosirea acestei fete la conac,nu mai avea somn şi vroia să o înlăture cât mai curând din calea sa,fiind o ameninţare pentru drumul său spre ascensiune.
Întotdeauna,în istorie când şi-au dat întâlnire dragostea şi duşmănia,au ieşit scântei şi cum şi aici se anunţă o situaţie identică,incendiul nu era departe.Salonul domniţelor,era un loc unde se dezbăteau subiecte de cele mai multe ori delicate din viaţa pestriţă a domnişoarelor de salon care veniseră în vacanţă undeva în Iakuţia,departe de viaţa tumultoasă de la Sankt Petersburg.Fiecare stătea turceşte ori pe jos ori pe sofa,altele pe pat,mâncând fructe şi citind cărţi siropoase din epocă.Jamila îşi făcu loc cu greu între aceste fete triste care spoiau lumea celor ce deţineau puterea.
Se vedea clar că aceste domnişoare nu cunoscuseră niciodată ceea ce este grija sau dezamagirea.Nu ştiau practic ceea ce vor sau încotro se îndreptau lucrurile.Jamila fu surprinsă să constate atmosfera dionisiacă a salonului domniţelor.În timp ce multe dintre tinere erau deja ameţite de licorile bahice,altele se sărutau undeva mai în spate iar altele se tăvăleau pe jos pe jumătate dezbrăcate.Era o lume în care bărbaţii nu aveau acces,şi totuşi le era extrem de cunoscută,mai ales că se mai întâmpla să le mai pice câteodată câte unul, « aflat în treacăt ».De multe ori,orgia continua până în zori,când toţi cădeau istoviţi fie de vin,fie de satisfacerea poftelor carnale.
Era o lume nouă care mirosea a putred de departe şi nu era nevoie să o cunoşti de mult timp,ci numai să arunci o privire de ansamblu,căci era asemănător unei Fecioare de Fier,pe care Inchiziţia o folosise cu atâta încredere timp de mai bine de un secol.
Era o îmbrăţişare fetidă care te învăluia în erotismul ei ca mai apoi să te vlăguiască.
Acea noapte avea să îi demonstreze Jamilei cât de mult însemna ea ca femeie pentru ţareviciul Alexei.Era o seară liniştită,în care vântul adia atât de lin,încât de abia făcea să tremure undele lacului Baikal.Pe potecile pădurii de fag roşu,tânăra îşi făcea iluzii şi îşi creea propriile dorinţe în legătură cu ceea ce avea să se petreacă atunci când îl va vedea pe ţarevici.Se simţea îmbătată de o licoare pe care nu o mai băuse până atunci şi totuşi nu o băuse până la capăt,iar pieptul începea să îi ardă dar nu de dragoste, ci de nerăbdare.Dar,cineva îi puse mâna pe spate şi un trandafir roşu se ivi în faţa ochilor săi :
-E pentru tine,spuse Alexei,sorbind-o din priviri.Vreau ca în seara asta să fii a mea.
-Vă mulţumesc,Alteţă.Vă sunt recunoscatoare pentru atenţia pe care mi-o acordaţi de când am venit aici.
-Atunci aşa să fie !zise el luând-o de mijloc şi trăgând-o spre el.
Jamila dorea să fie a lui în acea seară pentru a îşi duce planul la bun sfârşit.Aceasta avea să fie o treaptă,dar o treaptă decisivă care avea să-i traseze o nouă direcţie în viaţă.Nu avea experienţă femeii de lume,dar cunoştea atât cât putea cunoaşte oricare fată la vârsta ei,pentru a scoate din minţi un bărbat.După ce se sărutaseră aprins vreme de mai bine de un ceas,trupurile începură să se înfierbânte şi să se ceară reciproc.
Era ca un magnetism care nu avea de a face cu erosul ci cu patosul.Se întrezărea latura pătimaşă a acestei iubiri încă nedeclarate.Se depăşise stadiul de fantezie şi devenise realitate traită plenar,iar ţareviciul visa că era undeva mai sus decât paradisul însuşi,căci câteodată este nevoie de pofta carnală pentru a ieşi din această lume prea mică pentru unii dintre noi.
Şi totuşi,cei doi vroiau să rămână în acea noapte pe malul lacului Baikal,înconjuraţi de pădurea de fag,şi auzind chicotele altor cupluri aflate la o distanţă nu foarte mare care simţeau acelaşi lucru.Pădurea fremăta în acordul erosului şi al firescului întrupat.
Părea o seară binecuvântată totuşi,cu tot aspectul său pestriţ unde fiecăruia dintre noi îi place să evedeze din când în când.Jamila reuşise să îi dăruiască ţareviciului ceea ce orice bărbat îşi doreşte de la femeia fanteziilor sale,şi nu mai rămânea decât să-l convingă că era perfectă pentru a-i deveni soţie,ştiind dorinţele lui.Pentru o clipă,el,Alexei,atinsese cerul cu o mână şi ajunsese până unde numai celor ca el le este dat să ajungă.Era o Wallhala pe care îşi dorise demult să o vadă şi să-i simtă parfumul de mosc,dar fata asta adusă de departe avea să-i demonstreze că ştia mult mai mule decât se credea,întrecând orice aşteptări.
A doua zi,dimineaţă,Jamila se trezi într-un pat cu lenjerie de satin,unde găsi o scrisoare,unde desluşi un scris tremurat care suna cam în felul următor : « Azinoapte am fost mai aproape de cer decât în toată viaţa mea,aşa că aş vrea să fiu în cer mereu alături de tine,nu doar uneori.Aş vrea să stăpânim cerul împreună. »
Suna prea siropos,dar pe Jamila nu o interesa acest detaliu,ci doar să stea la dispoziţia acestui om foarte important pentru societatea pe care începea să o descopere.Avea să stăpânească cerul împreună cu bărbatul căruia i se dăruise în urmă cu o noapte.Oare de ce se simţea astfel ?Era o emoţie pe care şi-o putea stăpâni cumva anume ?Când doi oameni se dăruiesc nu se pot stăpâni,spune legea nescrisă a naturii sălbatice.

Capitolul I: Nori negri la orizont

2009-10-12T16:59:00.000-07:00

La cinci ani de la abdicarea ţarului Alexandru al-II-lea al Rusiei,în Mongolia oamenii sufereau de secetă.Mulţi săteni îşi vindeau aurul şi chiar casele pentru un petec de pământ din care era fertilă doar o mică parte,loc numai bun pentru plantatul orezului.Aceste terenuri veneau din partea Împaratului Chinei care dispunea de multe terenuri fertile nelovite de seceta cruntă.Printre aceste ţinuturi parcă binecuvântate de zei se număra şi sudul Siberiei în special Iakuţia.Un număr imens de oameni mureau de foame impreună cu puţinele animale care rămăseseră prin gospodării.Deşertul Gobi,virgin in mare parte,arăta ca un pustiu al morţii, presărat cu iurte părăsite şi cu cămile care înaintau singure prin întiderea de nisip.Câteva aşezări omeneşti-cărora cu un soi de bunăvoinţă le puteai da un caracter urban-rămăseseră nelocuite , deoarece chiar dacă oamenii de acolo fuseseră ceva mai înstăriţi,cu timpul, mica lor avere avea să se risipească asemeni unei pulberi iar seceta nemiloasă a ramas să facă şi mai multe victime in acele locuri năpăstuite.Când Manciuria a fost inevitabil atinsă de secetă,Împaratul Chinei a inţeles că oamenii sunt foarte mici in faţa furiei naturii şi a dorit să încheie un tratat cu mongolii prin care se urmărea sa se ajute reciproc. Se părea că adevărata apocalipsă sosise deja şi efectele erau evidente, iar cel mai grav era faptul că zeii îşi întorseseră feţele lor triste de la oameni.Nu îi mai mulţumea nicio ofrandă adusă de muritorii disperaţi.Mulţi dintre mongoli deveniseră în timp atei din cauză că zeii mult asteptaţi nu mai trimiseseră niciun semn că erau acolo undeva sus şi îi ocroteau ca şi în trecut.Doar două aşezări străvechi altădată hanate puternice încă de pe vremea slăvitului Genghis-Han,dăinuiau în mijlocul pustiului cu adevarate fortificaţii şi însumau zeci de iurte.Oamenii de acolo au supravieţuit pentru o perioadă pentru că existau vechi sisteme hidraulice,care aduceau apa din străfundurile pămantului.Cele două aşezări erau:Möron şi Saaxi,dintre care,mai mare era cel din urmă, aici concentrându-se un important târg comercial.
După trei luni de zile, hanatul Saaxo a fost acoperit de mantia morţii devenind curând o amintire a unui trecut luminos.Se părea că aceştia au plătit tributul suprem:propria viaţă. În aşezarea numită Mörion,continuau să trăiască aproape opt sute de oameni ,în condiţii deosebit de vitrege ,aprovizionarea cu hrană devenind în timp o adevarată problemă.Ţăranii începură să o ducă din ce în ce mai bine decât aşa-zişii orăşeni şi asta pentru că aceştia nu au aşteptat minunile făcute de zei ci au muncit zi şi noapte pentru a face canale de irigaţii.Mergând până aproape de Amur, în nordul Manciuriei,au readus apa în văile secate ale fostelor râuri dar o ţineau ca pe un dar de mare preţ şi la început nu dădeau nimănui să bea.Cu timpul,aceştia au dat drumul peştilor în iazuri şi râuri pentru a avea cu ce să se hrănească.Revenind la ceea ce se întâmpla în străvechea fortăreaţă- oamenii se stingeau ca o flacără zi de zi sub privirile celorlalţi care se uitau neputincioşi cum moartea îi incolţea din toate părţile.Doar o fată de 15 ani,în fiecare zi cobora spre sat şi ducea ţăranilor de acolo câte un pumn de monede de aur în schimbul a doi peşti şi o jumătate de săculeţ de orez care însemna foarte mult pentru familia sa ce îşi risipea la fel ca şi ceilalţi averea pentru a avea apă şi hrană.Nici această fată nu mai avea încredere în zei ,văzând că erau doar nişte simple statui fără nicio valoare şi spera că într-o zi, locuitorii vechii aşezări aflaţi acum în număr redus- de aproape două sute cincizeci de locuitori,vor coborî în satul din vale până nu va fi prea târziu…
Trecuseră două luni,iar in vechea aşezare nu mai rămăseseră decât acea fată de 15 ani,mama şi tatăl ei care deveniseră şi ei pesimişti,în ciuda faptului că fiica lor mai credea încă în miracole.Peste o zi,la apusul soarelui mama ei muri lăsandu-i fetei singurul medalion pe care îl mai avea:
-Uite Jamila-căci aşa se numea fata-iţi dau medalionul meu,în care este zugrăvită unirea pe vecie dintre mine şi tatăl tău, iar când iţi va fi greu să te uiţi la medalionul acesta,ca să-ţi aduci aminte de parinţii tăi.
-Aşa voi face mamă,zise pufnind în lacrimi Jamila.
-Iar tu Seumoir,du-te la iurta noastră de la ţară în mijlocul stepelor unde pământul este brăzdat de vânturi reci,unde avem noi caravana de
cămile.Lăsaţi-mă acum aici,unde a murit tot neamul nostru iar voi să-l razbunaţi!
-Da mamă,vă vom răzbuna cândva!zise cu dârzenie Jamila.
-Adio…îşi mai dori să mai spună femeia chinuită de moarte.Adio…zise ea din nou ca şi cum s-ar fi agăţat de această lume cu ultimele puteri.Apoi ea căzu pradă morţii precum o floare ofilită fiind lipsită de apă.
-Haide Jamila,o îndemnă tatăl pe fiica sa.
Soarele înghiţea marea de nisip rece şi pietroasă unde puteai vedea ariditate cât puteai cuprinde cu privirea.
-Tată,oare ce a vrut să spună mama, când ne-a sfătuit să mergem la iurta noastră?
-Acolo vom trăi de acum încolo răspunse tatăl scurt.
Noaptea rece biciuia cu vânturi tăioase feţele celor două siluete care se îndreptau spre nord acolo unde deşertul era împrejmuit de munţii Altai.Când ajunseră, nu mai găsiră decât o iurtă sărăcăcioasă -parcă devastată de natura scăpată din frâiele cerului -şi o cămilă;restul fusese furat de oamenii înfometaţi din vale,iar cealaltă parte fusese devastată din cauza secetei.În jur,totul era pârjolit,iar ici-colo răsăreau câteva fire de iarbă sau pe câte un bolovan de piatră se iveau muşchi.Totul arăta ca după un război greu;Victoria părea că aparţinea naturii,iar oamenii pierduseră.
Trecuseră două săptămâni şi seceta trecu în cele din urmă, iar iarna sosi în stepele Mongoliei.Vor urma zile reci,iar gerul va fi de nesuportat astfel încât cei doi erau destinaţi pieirii.O tăcere cruntă avea să se aştearnă peste stepe iar iurta avea să cedeze sub presiunea vântului de gheaţă.Tatăl Jamilei nu mai suporta frigul, şi într-o noapte,merse pe unul din munţii din apropiere şi se aruncă într-o prăpastie,curmându-şi viaţa.Fata alergă disperată după tatăl ei, dar ajunse prea târziu,de fapt mult prea târziu.Acum rămasă şi fără tată,striga plină de obidă :
-O,zeilor,v-am adus ofrande cândva şi astfel îi răsplătiţi voi pe aceia ce cred în voi?Sunteţi nişte statui fără nicio valoare!zise ea .Voi sunteţi prezenţi doar în poveştile vechi nu şi în viaţa muritorilor şi nu faceţi nimic pentru a ne salva.
În acea noapte făra stele,o fată de 15 ani şi o cămilă mergeau de câteva ore fără încetare suportând frigul şi vântul rece.Aveau mereu în faţă aceeaşi întindere de pustiu iar în zare se pierdeau muţtii,dar extenuarea îşi spunea cuvântul.În cele din urmă fata leşină si căzu inconştienta pe pietrişul răcoros şi rigid.
Când se trezi,se afla la caldură iar o femeie îi dădea să mănânce supă de rădăcini şi extract din scoarţă de fag roşu.Dar atunci când se trezi din convalescenţă, un bătrân mongol îi zise:
-Cum te numeşti?
-Jamila.Şi vă mulţumesc pentru ceea ce faceţi pentru a mă însănătoşi.
-Ştiai că erai la un pas de moarte?întrebă bătrâna care o hrănea.
-Nu…reuşi să spună tânăra printre lacrimi.Cămila…mai trăieşte?întrebă ea cu o oarecare înflăcărare în priviri.
-Nu.Au găsit-o moartă lângă tine.Probabil a degerat.
-A fost şi unica moştenire pe care o mai aveam de la părinţii mei.
-Eşti de la oraş?întrebă bătrâna uitându-se la hainele fetei.
-Da,de acolo am venit cu tatăl meu.
-Unde este?întrebă bătrâna uitându-se cu milă la copila slăbită.
-A murit…Acum sunt singură.Nu mai am pe nimeni.
-Ai vrea să fii fata noastră?Noi nu avem copii .
-Dacă voi doriţi din tot sufletul,eu nu mă împotrivesc.Voi fi fiica voastră. Cu timpul,Jamila se deprinse cu munca şi o ajuta pe bătrână la gătit şi la ţesălat caii de povară.Pe bătrân îl chema Set-Ai iar pe consoarta sa,Tei-Uin.Tânăra a fost crescută de cei doi bătrani timp de trei ani aproape,timp în care Jamila înţelesese că ţara în care trăia era un ţinut pierdut pentru vecie.
Ţarul tuturor ruşilor,Nikolai al-II-lea,care îi ajutase pe mongoli în ultimii trei ani pentru a se reface după seceta ce îi lovise,şi de când devenise conducătorul Rusiei dorea să refacă visteria ţării sale şi nu putea în alt mod decât prin tributul pe care îl cerea insistent de ceva timp ţăranilor mongoli,iar aceştia îşi vindeau cirezi întregi de cai şi de capre,agoniseala lor de o viaţă.Altfel,partea de nord a Mongoliei ar fi trebuit cedată Rusiei.Intr-o zi,Tei-Uin îl anuntţă pe Set că ruşii sosiseră şi prin părţile locului şi începuseră să ceară tributul,mai ales că obişnuiau să dea foc iurtelor.Ea mai aflase de la alte familii că fiul ţarului se însoară şi că şi-ar dori drept consoartă, o fată mongolă care să se priceapă la toate.De aceea multe tinere erau luate de lângă cei apropiaţi pentru a fi duse în apropierea lacului Baikal,în provincia Iakutia.Serghei,unul dintre generalii ruşi nu dori cirezile de cai ale lui Set,ci pe fiica lui adoptivă drept servitoare la conacul ţareviciului Alexei de pe malul lacului Baikal.
-Să nu indrăzneşti,spuse răspicat Tei-Uin.Fiica noastră nu este servitoarea nimănui.
- Uite cum facem:vă dau răgaz de chibzuinţă pâna mâine la apus,zise Serghei rece.
-Fiară ce eşti,sper să mori!zise Tei-Uin sec.
-Mamă,lasă-l să mă ia,nu te mai împotrivi,aşa este mai bine !Aşa a fost scris .Era la amurg,iar soarta Jamilei era pecetluită.În cele din urmă,ea zise părinţilor ei adoptivi:
-Bunii mei părinţi,dreptrăsplată pentru ce aţi făcut pentru mine,nu am să îi las pe ruşi să vă ardă iurta în care am trăit alături de voi,vreme în care am cunoscut numai binele;de aceea, am luat o decizie :mă duc cu Serghei şi poate ţareviciului Alexei i se va face milă de mine.
-Nu fata mea,lumina ochilor mei,nu mă parasi !Nu pleca!căzu la picioarele ei femeia care o crescuse.
-Asta îmi este soarta.Aşa a fost scris să se întâmple.
-La amurg,Serghei împreună cu soldaţii săi, se coborâră din munţi lăsând în urmă numai praf ca şi cum se cobora o furtună după o zi caniculară de vară în mijlocul pustiului.Ajunşi la iurta lui Set, o găsiră pe copilă stând pe o piatră în faţa locuinţei sale.Stătea nemişcată,cu faţa spre munţi,fără a se gândi la partea negativă a lucrurilor.
Serghei îi zise să se ridice,însă ea se uita la medalionul pe care îl primise cândva de la adevărata sa mamă.Se părea că bijuteria îi dădea mai multă putere sufletească.Cei doi bătrâni plângeau şi o sărutau pe Jamila care părea o statuie.După un timp,ea decise să rupă tăcerea:
-Mamă,tată, a sosit nefericitul moment când trebuie să plec,zise ea scurt.Nu indrăzni să privească în ochii celor doi bătrâni care se simţeau pustiiţi.
-Dar copila mea…încercară ei să o intoarcă din drumul Golgotei.
-Vă voi răzbuna.Nu uitaţi asta.Inima ei era ca o torţă încinsă ce părea să îi ardă pieptul de ură faţă de cei care o luaseră de lângă cei care o invăţaseră să fie fericită fără să-i trebuiască moşteniri fabuloase.Însă în minte începea să i se nască un plan amplu prin care avea să se răzbune şi ochii îi scăpărau ca ai unei lupoaice căreia i se răpiseră puii.Dar toate aveau să treacă aşa cum trec cirezile de cai prin câmpiile întinse în căutarea unor noi locuri cu vegetaţie mai generoasă.
Serghei era un general rus bătrân şi fără prea multă morală, care ucisese mulţi oameni,adică o bestie cu chip de om.El mai era cunoscut în aşezările mongole drept:’Lupul Turbat’.El a aruncat-o pe tânăra de 18 ani într-un cufăr în care de obicei se ţineau diverse arme,dar un slujitor al ţarului de la Curtea Regală,Motea,a reuşit să o scoată pe Jamila care putea să se asfixieze în lipsă de aer.
Fata păstra aceeaşi tăcere,chiar şi pe calul acestui monstru cu trup de om.La răsărit se vedeau munţi cu păduri întinse,care mărgineau stepele virgine care aici îşi aveau sfârşitul şi care erau scăldate în razele purpurii ale soarelui amiezii.Vânturile reci ale stepei,şi negura din jur,păreau doar un spirit malefic şi chiar aşa poate că şi era.Jamila nu avea nicio presimţire bună în legatură cu primirea sa la conacul ţareviciului Alexei deoarece Serghei dorea să-şi bată joc de ea şi o trata ca pe un câine.